Crestere melcilor in aer liber este ceea a ciclului biologic complet, care implica un grad de complexitate mai ridicat in ceea ce priveste realizarea propriu-zisa. Este cel mai raspandit si cel mai simplu de realizat in raport cu costurile si rezultatele obtinute.
Acest sistem de crestere se realizeaza exclusiv direct pe pamant, fara sa fie acoperit si fara sa se utilizeze protectie suplimentara.
Metoda consta in introducerea in straturile specifice, a melcilor destinati sa se imperecheze si sa se reproduca. Vanzarea produsului este costituita din melcii care se nasc din reproducatori si care cresc in perioda de “ingrasare”.
Inca de la primele experimente, italienii, spre exemplu, au refuzat orice sistem de crestere a melcilor in alte conditii decat cele naturale si care nu sunt in cocordanta cu absoluta simplitate a anatomiei si fiziologiei molustei si cu ritmul lent al ciclului de viata. Desigur si melcul mentinut si crescut in conditii artificiale (sere, spatii inchise) se imperecheaza, depune oua si poate deveni chiar adult, dar necesita o munca continua pentru curatarea sa, pentru eliminarea dejectiilor, pentru aducerea hranei din exterior si pentru irigarea artficiala. Mai mult, produsul care creste in medii inchise, lipsit de lumina directa a soarelui, are o carne de o consistenta scazuta si care in timpul prepararii pierde un procent ridicat din greutate.
Intr-o crescatorie helicicola in aer liber, straturile imprejmuite devin structurile cele mai importante si necesare pentru desfasurarea corecta si economica a productiei. Conceptul dupa care se ghideaza helicicultura actuala este de fapt acela de a avea la dispozitie o crescatorie structurata in asa fel incat sa ceara doar minimum necesar de munca si cat mai putin timp acordat de catre crescator. Cum timpul de productie este destul de lung (de la 12 la 18 luni, incluse fiind perioadele de hibernare estivale sau iernatice), nu este convenabil, pentru a obtine un rezultat economic profitabil, sa se munceasca zilnic sau continuu pentru a ajunge la rezultatul dorit.
Straturile imprejmuite, cu tot ceea ce deriva din aceste sisteme, devin astfel structura – cheie pentru reusita proiectului. Imprejmuirea trebuie sa impiedice fuga molustelor, sa protejeze crescatoria de patrunderea pradatorilor, sa faca distinctie intre diferitele momente de crestere ale ciclului melcilor (nasterea si ingrasarea) si trebuie sa permita o respiratie corespunzatoare molustei, atat de mult deranjata de aciditatea terenului si impiedicata in cresterea sa de emanarea de dioxid de carbon chiar si din pamant.
Despartirea in straturi a perimetrului izoleaza parcela de teren dedicata heliciculturii si impiedica intrarea numerosilor si variatilor pradatori ai molustei. Inaltimea din afara terenului a acestei structuri in mod normal nu este mai mica de 60/70 cm, iar in pamant vine ingropata cel putin 40 cm pentru a evita intrarea rozatoarelor (cartita si soarecele).
In plus, materialul trebuie sa fie neted pentru a impiedica urcarea si intrarea unor insecte mergatoare (care nu zboara) dusmane si trebuie sa fie rezistent la conditii climaterice ostile pentru multi ani.
In plus, dupa mai multe incercari si studii, si mai ales in concordanta cu experienta acumulata in administrarea practica, s-a aderat astazi la ideea ca interiorul unei crescatorii trebuie sa fie subdivizat in mai multe sectoare. Aceste sectoare sunt denumite straturi imprejmuite: acestea sunt despartite de pasaje defrisate largi de 80 – 100 cm, care devin la randul lor zone de serviciu indispensabile pentru a se putea efectua toate operatiunile necesare. De fapt, crescatorul, mergand si lucrand in aceste zone, nu va calca peste moluste, va putea afectua un control rapid al diferitelor situatii si ii va fi facilitata operatiunea de culegere a melcilor.
In ultimii ani, forma straturilor imprejmuite a fost uniformizata pentru diversele sectoare de reproducere si de finisaj; in general sectoarele nu depasesc lungimea de 70/80 metri, cu o latime de 3/4 metri. Aceste dimensiuni previn concentrarea periculoasa a molustelor de-a lungul “plasei”, permit taierea cu usurinta a vegetatiei din interiorul straturilor si faciliteaza administrarea hranei. In Italia peste 90%, iar in alte tari 100% din aceste imprejmuiri ale straturilor se face cu plasa Helitex.
Helitex este un produs fabricat in Italia, din polietilena 100%, de culoare neagra, proiectat in mod special pentru a impiedica iesirea melcilor, pentru a usura urcarea lor si pentru a le proteja cu ajutorul celor doua CUTE de pasarile pradatoare. Inaltimea plasei este de 106 cm, cu doua cute la 40 si la 75 cm de la sol, care sunt inclinate la 45° pentru a evita fuga melcilor. Plasa este sustinuta de piloni de lemn sau PVC foarte usori, in timp ce pilonii de fier sau din ciment sunt exclusi, deoarece sunt materiale care conduc caldura molustelor
Dupa ce am stabilit sistem de crestere in aer liber va trebui sa stabilim si ce specie de melci sa crestem. In randul primelor crescatorii au existat multe falimente din cauza utilizarii unor specii de o anumita calitate, care, desi apreciate pentru gustul carnii, nu aveau caracteristicile biologice necesare pentru a avea un ciclu lung de productie in captivitate. In ciuda traditiei anumitor zone de a consuma o anumita specie de melci, acestea au trebuit sa se adapteze factorilor naturali, luand astfel nastere noile “ferme” elicicole care se axau pe cresterea acestor specii: Helix Pomatia, Helix Aspersa si Helix Lucorum
