Cultura de anghinare se impune in contexul preocuparilor de diversificare a sortimentului de produse legumicole pentru consum.
Anghinarea, ca remediu fitoterapeutic, este indicata in insuficiente hepatice si renale, hepatita cronica si ciroza hepatica, calculoza biliara, ateroscleroza, hipercolesterolemii, anorexie, balonare, adjuvant in tratamentul hipertensiunii arteriale, intoxicatii, balonare, inapetenta, greata si durerile abdominale.
Anghinarea se cultiva pentru receptacul florii, care este carnos, fraged, si cu aroma placuta folosit la prepararea salatelor dar si a unor mancaruri gatite.
Anghinarea este o planta ierboasa perena de origine mediteraneana, care la noi se cultiva in regiunile din sudul tarii. Din secolul XV se cultiva in Italia iar din secolul XVI in Germania si Franta. Ea se mentine in cultura timp de 3-4 ani. Anghinarea devine astfel practicabil procedeului vegetativ de inmultire prin despartirea tufei. Pe lastarii floriferi care se ridica la 2 m se formeaza calatidii cu diametrul mare de 10 cm a caror receptacul constituie obiectul productiei.
Anghinarea se dezvolta bine pe sol mobilizat la adancime mare si fertilizat abundent. Umiditatea insuficienta si in exces, este deopotriva daunatoare, de acea se evita terenurile cu apa freatica la mica adancime si se iriga in perioada de seceta.
Inmultirea vegetativa se face prin despartirea tufelor din plantatii mai vechi de 3 ani. Se separa, de plantele mama, fragmente de drajoni cu doi lastari vigurosi, cu numar de minim 4-5 frunze. Lucrarea se executa primavara, in luna martie-aprilie, sau toamna in luna octombrie. Materialul astfel procurat se planteaza la 1-1,5 m intre randuri si 0,8-0,9 m pe rand, pe teren pregatit in prealabil prin fertilizare, mobilizare adanca si maruntire amanuntita.
Intretinerea culturii se asigura prin lucrari de afanare a solului, combaterea buruienilor, irigare si tratamente fitosanitare. Lastarii floriferi sunt taiati toamna la nivelul solului, iar frunze la 2/3 din lungime. Inainte de inghet, se face musuroitul, ridicandu-se biloane la inaltimea de 25-30 cm. In zonele reci, plantele sunt protejate prin acoperire suplimentara cu un strat de gunoi de grajd paios. Primavarea se deschid biloanele si se retin la fiecare planta doi lastari. Aplicarea ingrasamintelor chimice favorizeaza reintrarea plantelor in vegetatie.
Recoltarea se face in lunile iunie-iulie, cand capitulele dobandesc marimea caracteristica si inainte ca receptacul sa-si piarda fragezimea. Capitulele se taie cu o portiune de 10 cm din lastar. Productia este de 80-100 mii capitule/ha. Productia se poate pastra doar 2-4 zile in incaperi racoroase. Pentru recoltare este nevoie de indemanare, viteza si precizie pentru a face o treaba buna.
In ultimul secol, cultura de anghinare s-a extins si in alte tari de pe glob, inclusiv in Statele Unite. Cei de la Ocean Mist Farms, din California s-au dedicat culturii de anghinare din 1924 si astazi sunt cei mai mari cultivatori din America de Nord. Bucatarul Tony Baker a creat retete simple delicioase de anghinare, in ultimii 11 ani, si ii invata pe oameni ce sa faca cu aceasta leguma spinoasa.
