Folosite corect, resursele organice pot hrăni cultura, readuce carbon în circuitul solului, reduce necesarul de fertilizanți minerali și valorifica ceea ce există deja în fermă. FAO recomandă tocmai această abordare integrată: solul, resturile vegetale, sursele organice și fertilizanții minerali trebuie privite împreună, iar cantitatea și momentul aplicării adaptate culturii și parcelei. Scopul este ca planta să primească nutrienții de care are nevoie, cu pierderi cât mai mici în aer și apă.
Studiile Universității din Minnesota arată că dejecțiile zootehnice reprezintă o sursă valoroasă de nutrienți pentru creșterea culturilor și fiecare tip de dejecții are caracteristici specifice, determinate de particularitățile exploatației agricole. Gunoiul de grajd de la bovine, dejecțiile de porcine și gunoiul de pasăre cu așternut nu sunt însă echivalente. Gunoiul de grajd de la bovine are o proporție mai mare de azot organic, care devine disponibil treptat, în timp ce dejecțiile de porcine au, în general, o proporție mai mare de azot sub formă de amoniu, imediat disponibil plantelor. Gunoiul de pasăre cu așternut combină o concentrație relativ ridicată de azot (N), forsfor (P) și potasiu (K) cu aportul de materie organică, ceea ce îl face o resursă agronomică valoroasă, dar și una care trebuie dozată atent, mai ales pe solurile deja bogate în fosfor.
Șase repere pentru bilanțul unui câmp
- Nu fertilizăm materialul disponibil, ci necesarul culturii. FAO recomandă combinarea rațională a surselor organice, minerale și biologice, în funcție de cultură, sol și condițiile locale.
- Azotul din gunoiul de fermă nu este disponibil tot deodată. Amoniul poate fi utilizat imediat de plante, în timp ce azotul organic trebuie mai întâi mineralizat de microorganisme.
- Dejecțiile de porcine furnizează, în general, azot mai rapid disponibil decât gunoiul de grajd de la bovine. University of Minnesota arată că dejecțiile de porcine au o proporție mai mare de amoniu, iar cele de la bovine o proporție mai mare de azot organic.
- Gunoiul de pasăre amestecat cu așternut concentrează multă valoare agronomică într-o cantitate relativ mică de material, dar aplicarea repetată după necesarul de azot poate duce la acumularea excesivă de fosfor.
- Pierderea de azot este și pierdere economică. Momentul și metoda aplicării contează tocmai pentru ca nutrienții să rămână disponibili culturii, nu să fie pierduți în aer sau apă.
- Familiarul „miros de țară” este partea temporară și perceptibilă a acestui proces. Intensitatea sa depinde de material, vreme și metoda de aplicare. Nasul nu este un instrument de măsură: faptul că mirosul se simte puternic sau la distanță nu spune cât fertilizant a fost aplicat și nici cât de poluat este aerul.
Primul pas este să știm ce conține materialul
Apa, furajarea, așternutul, sistemul de stocare și manipularea pot schimba considerabil valoarea unei tone sau a unui metru cub de gunoi de fermă. University of Minnesota avertizează că diferențele dintre valorile medii din tabele și compoziția reală pot conduce atât la subfertilizare, cât și la aplicarea excesivă, motiv pentru care recomandă analiza de laborator a materialului. Diferențele dintre surse contează mai ales în cazul azotului: gunoiul de grajd de la bovine are, în general, o proporție mai mare de azot legat organic și cu eliberare graduală, dejecțiile de porcine conțin o fracție mai mare de amoniu, disponibilă rapid culturii, dar și mai vulnerabilă la pierderi prin volatilizare dacă materialul rămâne la suprafață. Gunoiul de pasăre cu așternut este, de regulă, un material mai uscat și concentrat în nutrienți. Tocmai de aceea, nu cantitatea de material împrăștiată spune dacă fertilizarea este mare sau mică, ci cantitatea de nutrienți pe care acea cantitate o aduce pe hectar și cât poate utiliza cultura.
Al doilea pas este să legăm nutrientul de necesarul culturii
Planta nu are nevoie de „gunoi de grajd”, ci de anumite cantități de azot, fosfor, potasiu și alți nutrienți. FAO recomandă ca aportul solului, resturile vegetale, sursele organice și fertilizanții minerali să intre în același bilanț. Sursele organice și minerale nu trebuie privite neapărat ca alternative: pot fi complementare, mineralul completând exact ceea ce sursa organică și solul nu pot asigura.
Această precizie este importantă în special pentru gunoiul de pasăre. University of Georgia Cooperative Extension (Departamentul Agricol al Universității din Georgia) arată că acesta conține proporții relativ apropiate de azot și fosfor, în timp ce unele culturi consumă mult mai mult N decât P. Dacă doza este stabilită exclusiv pentru acoperirea întregului necesar de azot, fosforul se poate acumula în sol peste necesarul culturii. Pe o parcelă deja bine aprovizionată cu P, fosforul poate deveni astfel elementul care limitează doza de gunoi de pasăre.
Al treilea pas este calculul dozei reale pe hectar
Principiul de bază este simplu: doza rezultă din necesarul de nutrient care trebuie acoperit și cantitatea disponibilă din acel nutrient într-o tonă sau într-un metru cub de material. Dar calculul real trebuie să țină cont și de cât din nutrient va deveni efectiv disponibil culturii.
Pentru gunoiul bovin contează mineralizarea treptată a azotului organic. Pentru dejecțiile porcine, fracția amoniacală și metoda de aplicare au o pondere importantă. Pentru gunoiul de pasăre, densitatea nutritivă poate însemna mai puține tone transportate și distribuite pentru un anumit aport de nutrienți decât în cazul unui material mult mai diluat, dar cere atenție la fosfor și la uniformitatea aplicării. „Trei tone” sau „douăzeci de tone” nu spun, singure, dacă doza este mare sau mică.
În România, doza nu este doar o decizie agronomică deoarce reglementările privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați stabilesc o limită de 170 kg azot/ha/an provenit din îngrășăminte organice. Este importantă diferența: aceasta reprezintă limita legală maximă, nu o recomandare de aplicare. Doza agronomică poate fi mai mică, în funcție de sol, cultură și nutrienții deja disponibili. Normele stabilesc și perioade în care aplicarea fertilizanților este interzisă, diferențiate în funcție de zona de câmpie, deal sau munte, precum și restricții pentru terenurile saturate cu apă, inundate, înghețate sau acoperite cu zăpadă. În plus, pentru terenurile arabile cu pantă mai mare de 12%, îngrășămintele organice trebuie încorporate în sol în maximum 24 de ore. Așadar, „cât”, „unde” și „când” sunt condiționate atât de agronomie, cât și de reguli de protecție a mediului. Sursa oficială este legislația națională aplicabilă condiționalității și Programului de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați.
Al patrulea pas este să alegem momentul și metoda care păstrează nutrienții
O doză calculată corect își pierde o parte din valoare dacă nutrienții se pierd înainte să ajungă la plante. FAO recomandă tocmai tehnici și momente de aplicare care reduc pierderile în aer și apă, iar University of Minnesota indică injectarea dejecțiilor lichide și încorporarea cât mai rapidă a materialelor aplicate la suprafață pentru limitarea pierderilor de amoniac. Aceeași logică apare în BAT – cele mai bune tehnici disponibile ale UE pentru creșterea intensivă a păsărilor și porcilor. BAT20 leagă aplicarea dejecțiilor de caracteristicile solului, cultură, rotație, condițiile meteorologice și necesarul de nutrienți. BAT21 include tehnici de aplicare care reduc emisiile, iar BAT22 prevede încorporarea dejecțiilor în sol cât mai repede posibil după împrăștiere, atunci când tehnica este aplicabilă. Intervalul asociat BAT este, în mod obișnuit, de 0–4 ore, cu posibilitatea extinderii în anumite condiții.
„Mirosul de țară” al fertilizării organice este cel mai ușor de observat din exterior, dar nu este o măsură a dozei aplicate și nici nu spune, singur, dacă fertilizarea a fost corectă sau greșită. Vremea, umiditatea materialului, direcția vântului și timpul petrecut la suprafața solului schimbă mult ceea ce percepem. Mai important, reducerea mirosului și păstrarea nutrienților sunt adesea două fețe ale aceleiași măsuri pentru că fermierul are un motiv agronomic și economic să scurteze perioada în care materialul rămâne expus: mai puțin azot pierdut în aer înseamnă mai mult azot rămas pentru cultură.
Ultimul pas este să verificăm cât din nutrient a fost valorificat
Aplicarea nu încheie procesul. O parte din azotul organic se mineralizează ulterior, iar temperatura și umiditatea schimbă viteza procesului. Cultura și rezultatele sezonului oferă informații pentru planul următor. Și cercetarea din România confirmă valoarea agronomică a materialelor provenite de la păsări: un studiu publicat în seria de Agronomie a USAMV București a evaluat composturi produse inclusiv din gunoi de pasăre și paie de grâu ca surse de N, P, K, Mg și Ca pentru plante.
În concluzie, fertilizarea organică devine precisă când compoziția, doza, momentul și metoda sunt cunoscute și adaptate parcelei.
Întrebări din bilanțul de nutrienți:
Gunoiul de pasăre este doar un reziduu al fermei? Nu. Este o resursă agronomică ce furnizează N, P și K, dar și materie organică și carbon. Tocmai concentrația sa de nutrienți face necesară analiza și dozarea atentă.
Care dintre cele trei tipuri oferă azot mai repede? În general, dejecțiile porcine au o proporție mai mare de amoniu, disponibil rapid, în timp ce gunoiul bovin conține o proporție mai mare de azot organic. Disponibilitatea reală depinde însă de material și de modul de gestionare.
De ce poate fosforul limita doza? Pentru că aplicarea după necesarul de azot poate furniza mai mult fosfor decât utilizează cultura, iar acesta se poate acumula în sol.
Dacă se simte câteva ore sau zile „mirosul de țară”, înseamnă că s-a aplicat prea mult? Nu. Intensitatea și distanța la care este perceput depind inclusiv de vreme, umiditate și metoda de aplicare. Mirosul, singur, nu poate indica doza.
Care este regula de bază? Măsori ce conține materialul, stabilești ce poate folosi cultura, scazi ceea ce oferă deja solul și aplici doar cantitatea care poate fi valorificată, în momentul și prin metoda care păstrează cât mai mulți nutrienți în câmp.
Resurse:
https: //eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX:32017D0302
https: //extension.umn.edu/agriculture/animals-and-livestock/livestock-operations/manure-characteristics
https: //fieldreport.caes.uga.edu/publications/B1330/poultry-litter-application-on-pastures-and-hayfieldshttps://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/308341
https: //www.fao.org/agriculture/crops/thematic-sitemap/theme/spi/scpi-home/managing-ecosystems/integrated-plant-nutrient-management/ipnm-what/en
Ignat, Georgiana-Andreea; Dușa, Mirela; Vrînceanu, Nicoleta (2023), Biowaste Compost – An Alternative Source of Nutrients for Agricultural Crops, Scientific Papers. Series A. Agronomy, Vol. LXVI, Issue 1, pp. 726–732, University of Agronomic Sciences and Veterinary Medicine of Bucharest, accesat la: https: //agronomyjournal.usamv.ro/index.php/scientific-papers/past-issues?id=1623
