Rocariile sunt compozitii artificiale care au ca scop reproducerea la scara mica a unor peisaje care, asociate cu vegetatia specifica, sugereaza o scena montana, dand astfel curtii un aspect mai pitoresc.
Rocaria nu se aseaza niciodata in centrul gradinii ci intr-o zona din apropierea centrului, constituind astfel un elemet supriza in decor.
Saparea fundatiei este primul pas in construirea rocariei. Adancime de sapare este 20-40 cm. Peste care se aseaza pietre pentru a drena apa si care poate depasii usor nivelul solului pe toata suprafata viitoarei coline.
Asternerea stratului de pamant este urmatoarea lucrare. Dupa fiecare strat de pamant urmeaza o tasara manuala cu lopetile, destul de puternica. Ultimul strat trebuie sa contina pamant fertil si care asigura buna crestere si dezvoltare a plantelor.
Urmeaza apoi dispunerea rocilor pe curbele de nivel etajate neregulate pentru a crea un aspect cat mai natural. Cele rontunjite se vor aseza la baza pantei si cele mai ascutite se potrivesc pe culmea colinei din curte. La alegerea rocilor se opteaza pentru calcare si gresie. Acestea nu trebuie sa fie foarte rotunjite sau slefuite, dar nici cu colturi nefiresti. Culorile lor nu trebuie sa difere foarte mult. Intr-o gradina insorita se vor alege pietre de culoare deschisa deoarece pietrele de culoare inchisa degaja caldura. Forma finala trebuie sa fie cat mai naturala cu mai multe pante si mai multe varfuri. Pot aparea doua coline dintre care una principale si una secundara, iar in compozitie poate intra si o cadere de apa, care poate fi recirculata prin pompare.
Rocile mai pot fi dispuse si pe nisip, pietris, gazon, asociate cu cu plante. Sau mai pot fi folosite la pavaje, borduri la bazine si ziduri de sprijin, toate acestea din un aspect rustic locului.
Vegetatia se alege tinand cont de faptul ca rocaria trebuie amplasata intr-un loc semiumbrit in care nu se incinge pietrele. De la asezarea rocariei, la plantarea vegetatiei, trebuie sa treaca cel putin doua saptamani pentru asezarea colinei, timp in care pamantul se va uda foarte bine. Spatiile neocupate dintre plante si roci se vor acoperii cu muschi.
Din compozitie nu trebuie sa lipseasca plantele perene (carciumaresele, garofitele, lalele, sedum), plantele aromatice (rozmarinul, cimbrul, lavanda) si speciile graminene care pot avea diferite talii numai sa nu fie prea mari.
Un plus de farmec vor aduce arbustii de talie mica sau cu port tarator cum sunt molidul pitic (Picea pungens “Argentea Galuca”), ienuparul, buxusul, berberisul. In nici un caz nu se vor planta arbori.
Pentru a se da mai multa culoare, se pot folosi plante anuale: craite, petunii, flori de piatra (portulaca), jalesii (salvia splendes). Important ete faptul ca acestea trebuie dispuse in armonie, atat din punct de vedere a culorii cat si al marimii.
Lucrarile necesare unei rocarii sunt udatul, plivitul manual al buruienilor si inlocuirea periodica a unor specii.
