Un studiu efectuat in Europa arata ca pastravul este perceput ca bun pentru sanatate omului pentruca este sarac in calorii, bogat in proteine, bogat in vitamine, bogat in fier, fosfor si lecitina. Cresterea pastravului la scare mare i-si are radacinile in Danemarca, in 1930.
Se cunosc trei varietati de pastravi:
Pastravul curcubeu (Oncorhynchus mykiss gairdneri) este varietatea se preteaza cel mai bine la cresterea intensiva. Cel mai mult se comercializeaza la greutate de 200-300 grame (pastravul portie). Urmare a obtinerii de pastravi triploizi, astazi se produc pastravi de 2-3 kg.
Pastravul fantanel (Salvelinus fontinalis) este o varietate care se preteaza la cresterea intensiva, fiind mai sensibil la boli, necesitand densitati de crestere mai mici si avand performante de crestere mai scazute.
Pastravul indigen (Salmo trutta) si care se creste doar pentru pipularea apelor de munte.
Marimea unei pastravarii depinde de posibilitatile financiare, de debitul de apa ce poate fi asigurat si de modul de valorificare. Marime a difera de la cateva sute de kg/an la peste 1000 de tone/an. In Europa sunt multe ferme de cresterea pastravului cu capacitati de peste 1000 de tone/an. Productia minima, pentru o ferma de pastravi rentabila, trebuie sa fie de peste 10 tone/an. Pentru o pensiune turistica de la munte se poate creste cateva sute de kilograme pentru a le oferii clientilor un peastrav produs de dumneavoastra.
Lungimea retelei hidrografice a apelor de munte, propice pentru cresterea pastravilor, este de peste 18.000 km, si ne ofera posibilitatea sa dezvoltam aceasta activitate.
In prezent este un deficit de peste pe piata interna. Deci cresteti pastravi. Intr-un viitor articol vom prezenta tehnologia de cresterea a pastravului.
