America trece printr-o perioada de seceta extinsa. Un studiu publicat recent in revista Ecosphere a Universitatii din Wisconsin arata noi oportunitati pentru imbunatatirea resurselor de apa din lacuri, rauri si panza freatica. Efectuarea unor mici modificari de peisagistica in aceste modele terestre ar putea insemna beneficii mari de apa dulce, mai ales ca terenul din Wisconsin nu permite schimbari drastice in peisaj.
Din compozitia unui peisaj fac parte tipurile si suprafetele de sol, alaturi de aspectul acestora si de configuratia lor. S-a constatat astfel ca, in timp ce atat compozitia, cat si configuratia conteaza extrem de mult, compozitia unui peisaj are o influenta mai puternica asupra calitatii si rezervelor de apa. „Descoperirile noastre au implicatii importante in gestionarea si restaurarea peisajelor pentru a consolida resursele de apa”, a declarat Jiangxiao Qiu, co-autorul studiului.
“Modificarea aranjamentului terenului nu este suficient pentru a imbunatati sursele de apa dulce. E nevoie deasemenea sa se schimbe tipurile si proportiile suprafetelor de pamant”, a spus Qiu, clarificand faptul ca rezultatele lor sunt specifice peisajelor care sunt predominant agricole, cum ar fi zona lor de studiu, peisaje diferite putand avea rezultate diferite.
In timp ce implicatiile concluziilor lor se aplica celor trei surse de apa dulce studiate, calitate apelor de suprafata, a apelor subterane si a aprovizionarii apelor subterane, Qiu spune ca ajustarea compozitiei peisajului poate fi cel mai eficient mod de imbunatatire a calitatii apelor de suprafata.
Modelul peisajelor influenteaza modul in care nutrientii, in special fosforul si azotul, trec din pamant in apa, avand un impact ulterior asupra calitatii apei. Tampoanele naturale (paduri, pasuni, sau stepe care ajuta la absorptia nutrientilor) plasate intre terenurile agricole si lacuri sau cursuri de apa pot ajuta la protejarea surselor de apa de substantele nutritive care le erodeaza.
De fapt, s-a constatat ca reducerea cantitatii de teren agricol la sub 60% si refacerea zonelor umede (balti si mlastini) la cel putin 6% dintr-o anumita zona ar putea aduce imbunatatiri semnificative la calitatea apei de suprafata.
Cu toate acestea, Qiu si Turner nu cer distrugerea terenurilor agricole sau demolarea blocurilor din orase. In schimb, ei propun ca este posibil obtinerea unor castiguri mari de apa dulce prin mici schimbari in locuri specifice, cum ar fi adaugarea in zonele urbane de parcuri sau gradini de absorptie a apei de ploaie (gradini aplasate ca sa colecteze apa de ploaie din zonele urbane, cum ar fi acoperisuri, drumurile de acces, alei, locuri de parcare, zone de gazon).
