Tifopuluroza este o boala infectioasa a pasarilor caracterizata prin tulburari digestive si mortalitate ridicata la embrioni si la pui, iar prin anemie si tulburari ale ouatului la gainile adulte.

 

 

 

 

Din punct de vedere etilogic cele doua entitati sunt distincte – puluroza fiind produsa de S.pullorum, iar tifoza are drept agent etiologic S.gallinarum.

Tifoza si puluroza sunt bacterioze septicemice care pot afecta gainile si curcile dar si alte specii cum ar fi: prepelitele, fazanii, bibilicile si uneori ratele.

La om pot fi intalnite infectii cu S.pullorum atunci cand contaminarea alimentelor este masiva. Clinic la om se manifesta prin: debutul brusc al unei enterite acute; S.gallinarum a fost foarte rar izolata de la oameni, avand o slaba importanta in epidemiologia salmonelozelor la om.

Patogeneza – epidemiologie

Gazdele naturale pentru S.pullorum si S.gallinarum sunt puii de gaina, curca, bibilica, fazan-prepelite, vrabie.

Principalele surse de infectie le reprezinta pasarile bolnave, indiferent de varsta, si ouale care provin de la gainile purtatoare. Lichidele embrionare, embrionii si coaja oualor, fecalele puilor cu diareea alba bacilara si chiar a gainilor adulte contin cantitati masive de salmonele care contamineaza incubatoarele, asternutul si pardoseala, adaposturile, furajele, apa, ustensilele.

In organismul pasarilor bolnave sau purtatoare, salmonelele sunt localizate in tubul digestiv, vezica biliara si ovar, de unde se elimina toata viata. Boala se transmite vertical prin oua, cea mai importanta cale fiind gaina adulta infectata > ou > pui.

Microorganismul localizat in ovar infecteaza direct ovulul, iar boala se manifesta clinic la pui chiar inainte de ecloziune. Puii care au supravietuit fazei acute a bolii devin adesea purtatori si eliminatori de salmonele pentru toata viata. Infectia se poate transmite si orizontal pe cale digestiva, pe cale respiratorie sau pe cale conjunctivala.

Tifopuluroza este o boala infectioasa si contagioasa la pui, cu evolutie enzootica la pui si sporadica la adulte. Enzootiile se inregistreaza de obicei primavara. Conditiile de intretinere si mai ales alimentatia pasarilor ouatoare determina gravitatea enzootiilor de tifopuluroza. Carentele vitaminice, ouale provenite de la gaini prea tinere, subnutritia, transportul sunt factori favorizanti care contribuie la obtinerea de pui debili, mai receptivi la infectie. Gainile adulte sanatoase, serologic pozitive, nu transmit boala orizontal prin contact cu gainile necontaminate deoarece fecalele lor de regula nu contin salmonele.

Ouale in care Salmonella enterica a fost transmisa ovarian sau a caror coaja a fost contaminata in special prin manipularea si stocarea necorespunzatoare favorizeaza multiplicarea germenilor care infecteaza embrionul in diferite etape ale dezvoltarii sale.

Mortalitatea determinata de infectia cu S.pullorum uzual este intalnita la pui in primele saptamini de viata.

Tifoza aviara poate fi transmisa si prin: canibalism, ovofagie, insecte hematofage. Fecalele provenite de la pasari infectate sunt surse de contaminare a furajelor, apei si asternutului prin care se poate realiza infectia pe cale digestiva a pasarilor susceptibile.

De asemenea pot fi surse de infectie: personalul, mijloacele de transport, echipamentul de protectie, pasarile salbatice, mamiferele ce pot fi infectate cu S.pullorum si S.Gallinarum direct sau indirect.

Simptome clinice

• • In cazul pulorozei simptomele clinice sunt mai evidente la pui in primele 2-4 saptamini de viata, in timp ce in tifoza acestea sunt vizibile atat la tineret cat si la adulte.
  • La puii proveniti din oua infectate se inregistreaza un procent de pui muribunzi si morti pe sitele de ecloziune si imediat dupa aceasta in eclozionatoare.
  • Puii infectati prezinta o stare de apatie, somnolenta, anorexie, hipotrepsie si diaree alb-varoasa urmata de mortalitate ridicata. In unele cazuri varfurile de mortalitate se intalnesc la varsta de 5-10 zile.
  • In puluroza se inregistreaza dispnee, amauroza, artrite la nivelul articulatiilor humero-radio-ulnare.
  • Din puii infectati pe cale verticala un procent ridicat din supravietuitori raman purtatori de infectie pe toata periada de ouat.
  • In formele acute ale bolii se constata o scadere brusca a apetitului, stare de prostratie, horiplumatie, paliditatea crestei si a barbitelor. In functie de severitatea infectiei se poate remarca si o scadere a procentului de ouat si a fertilitatii.
  • Perioada de incubatie este de 4 zile dar uzual simptomele apar la 5-10 zile dupa infectie.
  • Morbiditatea si mortalitatea sunt variabile, fiind dependente de patogenitatea tulpinilor, varsta, rasa pasarilor, nutritia, managementul tehnologic si presiunea infectioasa.
  • Mortalitatea in tifoza variaza intre 0-100%, cel mai ridicat procent fiind intalnit in primele doua saptamani de viata.
  • Mortalitatea in tifoza variaza intre 10-93%. Morbiditatea in general poate fi mai mare decat mortalitatea.

Modificari morfopatologice

In formele acute ficatul, splina, rinichii sunt mariti in volum si congestionati. Se poate intalni si o hepatita miliara necrotica cu focare cu aspect albicios. In unele cazuri se constata o neresorbtie a sacului vitelin, ce poate fi infectat, avand aspect cremos sau cazeos. La unele pasari pot fi prezenti si nodulii pulorici in pulmon, miocard sau pancreas. Uneori nodulii pot fi prezenti si in musculatura pipotei si in peretii cecali.

La pasarile seropozitive este evidenta atrezia ovariana sau degenerescenta chistica ovariana, ovule zbarcite, pediculate si peritonite viteline.

Prevenire si control

Masurile de prevenire a celor doua boli este eradicarea lor prin masuri de management tehnologic si veterinar. Aceasta se realizeaza astfel:

• • popularea fermelor avicole trebuie sa se faca cu progeni proveniti din efective matca libere de infectii cu S.gallinarum si S.pullorum;
  • evitarea oricarui contact direct sau indirect intre loturi sau efective infectate cu efective libere de infectie;
  • aplicarea unor masuri severe de biosecuritate pentru a preintampina contactul cu orice rezervoare sau surse de infectie;
  • aplicarea de tratamente termice sau chimice materiilor prime si furajelor care se vor administra sub forma de pelete, granule sau brizurate;
  • evitarea patrunderii pasarilor salbatice in adaposturile cu pasari domestice;
  • controlul populatiilor de sobolani, soareci, caini sau pisici in exploatatiile avicole;
  • controlul populatiilor de acarieni si insecte zburatoare;
  • asigurarea de apa potabila;
  • controlul circulatiei personalului, vehiculelor, utilajelor.

Medic veterinar,
Dr. Diana Galatanu