A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, o revolutie in 1989, cand a renascut frumoasa natiune Romania.
In bucuria lor, noii alesi au dat o petrece la care au poftit toate rudele, prietenii si ursitoarele, ca sa inzestreze aceasta natiune cu fel si fel de daruri: frumusete, bucurie, virtute, bogatie, noroc.
La petrecere sosira, rand pe rand, sapte ursitoare poftite, iar bucatele au fost servite de pe talere de aur si intr-o risipa nemaintalnita altundeva.
Deodata, petrecerea a fost deranjata de un musafir nepoftit, era ursitoarea “FMI”, de care nu mai auzisera de foarte multa vreme. Pesemne ca ursitoarea cea rea venise sa se razbune pentruca nu a fost invitata.
Ursitoarea “FMI” s-a apropiat de frumoasa Romania si a spus ca, in 2010, se va intepa cu un umprumut si va murii.
La auzul acestor vorbe toti incremenira.
A saptea ursitoare, care n-apucase sa urseasca, dar care auzise de “prezicerile lui Brucan” facu un pas inainte si spuse: Nu am puterea sa ridic blestemul dar pot sa-l indrept. Astfel poporul roman va cadea intr-un somn adinc, de douazeci de ani, adormit de vorbele politicienilor si va fi trezit doar de intepatura unui imprumut FMI, care le va deschide romanilor definitiv ochii.
Dupa ce adormi intreaga Romanie, de jur imprej incepu sa creasca maracinis care cuprinse inclusiv steagurile din varful guvernului, parlamentului si presedentiei. Ani de zile, pe acele meleaguri nu sa mai intamplat nimic deasebit si nu a venit nici un om care sa trezeasca natiunea din somnul cel adanc.
Dar a venit anul ursit 2010, si de indata frumoasa Romanie a fost atinsa de intepatura acelui imprumut de la FMI si s-a trezit din somnul adinc de care era cuprinsa.
Si, dupa ce au facut o reforma ca-n povesti, de nu s-a mai vazut pe acest pamant, romanii au trait generatie dupa generatie fericiti pana la adanci batraneti.
Autor: necunoscut (nu exista titular al dreptului de autor)
