Tetania de lactatie a viteilor este o afectiune caracterizata prin accese de tetanie, intalnita la vitei de diverse varste, de la sugari pana la cei care au trecut la alimentatia suplimentara cu concentrate si fanuri. Frecventa este mare in timpul iernii si primaverii, fiind foarte rara in timpul verii.
Tetania se considera a fi o afectiune de origine nutritionala, caracterizata prin hipomagneziemie asociata cu hipocalcemie, ambele responsabile de accese tetanigene. Hipomagnezimia, care apare la viteii hraniti cu lapte si care nu primesc Mg din alte surse, este exemplul cel mai clar de hipomagnezimie de origine alimentara. Aici toate criteriile clasice ale carentelor alimentare sunt indeplinite: apare incet, pe masura ce se consuma rezervele din corp si cedeaza daca se modifica ratiile. Scaderea Mg este pusa pe seama valorilor mici din lapte – 120mg/l fata de 190 mg/l cat este necesarul. Reducerea capacitatii viteilor de a absorbi Mg alimentar se realizeaza pe masura ce inainteaza in varsta cand se reduce absorbtia de Mg de la nivelul intestinului gros, ramanand ca loc de absorbtie principal doar intestinul subtire. Deci, pentru evitarea aparitiei teteniei de lactatie, se recomanda administrarea prevenitiva a vitaminelor A, D si E la vitei, dar si administrarea preventiva a acestor vitamine liposolubile la vaci, in ultimele doua luni de gestatie pentru combaterea tetaniei viteilor sugari, cauzata de lipsa carotenilor din ratiiile cu furaje sarace in provitamina A si vitaminele Esi D. Pe de alta parte, aparitia acestei boli numai la sfarsitul iernii si primaverii sugereaza destul de clar interventia hipovitaminozei D in declansarea acestui proces miotonic la viteii sugari in primele saptamani de viata.
Declansarea crizelor de tetanie la viteii sugari este si consecinta excitatiilor puternice din mediul inconjurator (diverse zgomote puternice in grajd, patrunderea brusca a curentilor de aer peste vitei, lumina puternica in grajd etc). Animalele cele mai frecvent afectate sunt cele cu o crestere rapida si care prezinta un necesar relativ mai mare de magneziu. Viteii prezinta o stare de nervozitate si emotivitate crescuta. La inceputul accesului, animalele au un mers intepenit, prezinta miscari de inchiderea si deschidere a gurii, contractura muschilor limbii, incurbare a varfului ei asa incat se sprijina pe palatul dur, din care cauza animalele tin gura intredeschisa, facand miscari de masticatie redusa. Animalele prezinta miscari frecvente ale urechilor, se lovesc de obstacole, alergand in cerc. La cele mai mici excitatii (zogomote, eforturi etc) apar contracturi ale muschilor gatului, membrelor si salivatie. Accesele de tetanie care cuprind si muschii respiratori, fac ca sugarul sa cada brusc in decubit lateral, cu un muget sinistru care se stinge imediat, urmat de moarte in urma asfixiei. Durata crizelor este in general de la cateva minute pana la 15-30 de minute. In intervalul dintre crize, care pot dura pana la o saptamana, viteii sunt foarte excitabili, cand sunt manipulati tremura si frecvent se inregistreaza fibrilatii la nivelul musculaturii crupei.
La examenul de laborator scoate in evidenta o scadere a Mg, Ca, P si fosfatazei alcaline din sange. Se inregistreaza o anemie usoara, cresterea bilirubinei ca urmare a unei hemolize discrete, cresterea tranzitorie a fierului plasmatic. Diagnosticul se pune pe baza crizelor de tetanie, a varstei, alimentatiei, a hipomagneziemiei si hipocalcemiei, pe cedarea manifestarilor la administrarea de saruri de Mg si de Ca. Tetania are o evolutie sub forma de accese care se repeta la cateva ore, zile sau saptamani, mai ales dupa interventia factorilor excitanti. La viteii mai in varsta prognosticul este rezervat spre grav care mor adesea in cursul accesului de tenanie.
Ca si tratament putem preciza raspunsul la injectiile cu magneziu (100 ml sol.10% de sulfat de magneziu, calciu-magneziu 40-100 ml), gluconat de calciu. Este necesara suplimentarea ratiei in urmatoarele zile cu oxid de magneziu sau carbonat de magneziu precum si administrarea sarurilor de calciu, a vitaminelor A, D, E. Animalele vor fi tinute in locuri linistite, ferite de axcitatii. Laptele se va da indoit cu ceai si va fi indulcit.
Tetania poate fi prevenita la viteii alimentati la biberon prin suplimentarea ratiei cu oxid de Mg.
S-a observat insa ca in urma tratamentului preventiv al tuturor hipovitaminozelor prin factori liposolubili, numarul cazurilor de tetanie s-a limitat extrem de mult, in unele unitati fiind cu totul disparute, ceea-ce pledeaza in favoarea actiunii profilactice a vitaminei D, mult mai activa decat suplimentarea ratiei cu oxid sau alte saruri de Mg. Asigurarea de fan in ratie ajuta la prevenirea bolii. Suplimentarea cu saruri de Mg trebuie sa inceapa in primele 10 zile de viata, deoarece daca incepe dupa varsta de 7 saptamani nu poate preveni scaderea pe mai departe a nivelurilor de Mg seric. Suplimentarea trebuie sa continue pana la varsta de 10 saptamani cel putin. Dozele de oxid de magneziu sunt de 1g/zi pentru viteii de 5 saptamani, 2g/zi pentru viteii de 5-10 saptamani si 3g/zi pentru viteii de 10-15 saptamani.
Medic veterinar
Dr.Galatanu Diana Monica
