Calendarul oficial și restricțiile la pășunat

Gestionarea suprafețelor de pășune în România nu mai este o activitate lăsată la latitudinea exclusivă a crescătorilor de animale, ci este strict reglementată printr-un calendar de pășunat corelat cu normele de protecție a mediului și biodiversității. Respectarea acestor intervale este o condiție eliminatorie pentru încasarea subvențiilor prin Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA).

Cadrul legal și perioadele de interdicție

În România, perioada în care pășunatul este interzis este stabilită pentru a permite regenerarea covorului vegetal și pentru a evita degradarea solului prin tasare în perioadele cu umiditate excesivă.

• Perioada generală de interdicție: Conform bunelor practici agricole, pășunatul este interzis, de regulă, în intervalul 6 decembrie – 24 aprilie.
• Excepții climatice: Autoritățile locale, prin consiliile locale și primării, au competența de a ajusta acest calendar cu maximum 15 zile, în funcție de condițiile meteorologice specifice zonei (de exemplu, o primăvară timpurie în sudul țării sau o iarnă prelungită în zonele montane).

Restricții specifice pe categorii de terenuri

Dincolo de calendarul general, există limitări stricte impuse de programele de agromediu (Măsura 10 și Măsura 11):

1. Pajiști cu valoare naturală ridicată (HNV): În aceste zone, pășunatul nu poate începe înainte de data de 15 iunie (în zonele joase) sau 1 iulie (în zonele montane), pentru a proteja speciile de păsări care cuibăresc la sol și flora spontană.
2. Încărcătura de animale: Este strict interzisă depășirea pragului maxim de 1 UVM (Unitate Vită Mare) pe hectar în zonele vulnerabile, pentru a preveni supra-pășunatul. Minimul obligatoriu pentru a demonstra activitatea agricolă este de 0,3 UVM/ha.
3. Pășunatul pe timp de noapte: Este restricționat în anumite micro-rezervații naturale pentru a nu deranja fauna sălbatică protejată.

Obligația întreținerii pajiștilor

Fermierii sunt obligați să realizeze activități de întreținere în afara perioadei de pășunat. Acestea includ:

• Curățarea vegetației nedorite: Eliminarea resturilor vegetale și a plantelor invazive (ex. feriga, mărăcinișurile) trebuie efectuată anual.
• Interdicția aratului: Este strict interzisă întoarcerea brazdei (ararea) pe pajiștile permanente. Distrugerea acestora atrage sancțiuni care pot merge până la excluderea totală de la plata subvențiilor pe întreaga fermă.
• Fertilizarea: Este permisă doar utilizarea îngrășămintelor organice (gunoi de grajd) în cantități care să nu depășească 170 kg de Azot/hectar/an, conform Directivei Nitrați.

Sancțiuni și monitorizare

Monitorizarea respectării calendarului de pășunat se realizează prin controale pe teren și, tot mai frecvent, prin monitorizare prin satelit (Sistemul de Monitorizare a Suprafețelor – AMS).

• Nerespectarea perioadei de repaus: Identificarea animalelor pe pășune în timpul interdicției de iarnă atrage reduceri ale plăților directe cu un procent cuprins între 3% și 5% la prima abatere, putând ajunge la 20% în caz de repetiție.

Importanța „Caietului de Pășunat”

Fiecare fermier trebuie să dețină un registru de evidență în care să noteze data intrării și ieșirii animalelor pe fiecare parcelă. Acest document trebuie să fie corelat cu numărul de crotalii din Registrul Național al Exploatațiilor (RNE) pentru a dovedi respectarea încărcăturii per hectar.