Laptele este un produs principal al taurinelor. Fiecare rasa prezinta un anumit potential genetic, o anumita capacitate productiva, realizata in decursul generatiilor prin munca de ameliorare. Pentru exteriorizarea capacitatii productive a raselor taurine, trebuie organizata exploatarea lor rationala. Prin exploatare rationala se intelege totalitatea masurilor tehnico-organizatorice (hranire, intretinere si folosirea animalelor) care se iau intr-o unitate si care permite exteriorizarea capacitatii productive a efectivelor.
Importanta cresterii taurinelor consta in modul deosebit de rentabil in care aceasta specie transforma produsele vegetale in lapte, produs de o excelenta valoare nutritiva si biologica. Compozitia laptelui si factorii care influenteaza productia de lapte sunt cunoscuti. Pentru producerea unui Kg de carne care contine circa 1600-1200 Kcal, taurinele consuma 4-6 UN, iar pentru producerea a 2,5-3l lapte, care au aceeasi valoare energetica, vacile consuma 2,5-3 UN.
Imbunatatirea calitatii laptelui se refera atat la insusirile igienice, cat si la compozitia lui. Se considera ca laptele este igienic atunci cand nu contine impuritati si contine un numar mic de germeni. Calitatea laptelui este data de compozitia lui chimica: cu cat creste continutul laptelui in grasime, cu atat are o valoare nutritiva mai ridicata si deci o calitate mai buna. Fiecare ferma de vaci trebuie sa produca nu numai cantitati mari de lapte de calitate superioara, ci si la un cost cat mai scazut. Reducerea costului de productie, respectiv rentabilitatea productiei de lapte, se realizeaza prin ieftinirea furajelor, mecanizarea lucrarilor care necesita un volum mare de munca (mulsul, transportul furajelor, etc). Un factor important care duce la rentabilizarea productiei de lapte este ameliorarea efectivelor de vaci si marirea capacitatii lor productive. Productia de lapte data de o vaca este dependenta pe de o parte de potentialul genetic si conditiile dezvoltarii individuale, care determina asa-numita”capacitate productiva”, iar pe de alta parte de conditiile de mediu si exploatare, care fac ca acesta capacitate productiva sa devina sau nu realitate. Deci productia reala pe care o da o vaca este influentata atat de baza ereditara, dar si conditiile de mediu care pot favoriza sau impiedica obtinerea productiei determinata genetic.
Sunt doua categorii de factori care influenteaza productia individuala de lapte: factori interni si factori legati de conditiile de mediu (factori externi). Dintre facorii interni care influenteaza atat calitatea laptelui cat si cantitatea lui mentionam tipul fiziologic, rasa, individualitatea, varsta, etc. Tipul fiziologic sau mai precis, morfo-fiziologic, la toate speciile se caracterizeaza printr-o anumita structura interna si o anumita intensitate functionala a oragnelor si aparatelor. La taurine se deosebesc trei tipuri: respirator, digestiv si respiro-digestiv sau mixt.
Laptele este un produs secretat de glanda mamara. Principalii componenti ai laptelui sunt sintetizati in glanda mamara pe baza substantelor nutritive aduse de sange, iar acestea provin, la randul lor, din hrana consumata care, dupa digestie a ajuns in circuitul sanguin. Productia de lapte a unei vaci este direct legata de cantitatea si calitatea hranei consumate. In hrana vacilor este indicata o categorie larga de furaje, mai ales cele care stimuleaza secretia laptelui. In timpul verii, cele mai bune furaje pentru vacile in lactatie sunt: lucerna verde, porumbul masa verde, iarba de pe pasune, iar in timpul iernii: nutreturile insilozate, sfecla furajera si sfecla semizaharata, trifoi etc. Din hrana vacilor cu productii bune de lapte, indiferent de sezon, nu pot lipsi concentratele. Furajul concentrat cel mai economic este silozul de stiuleti de porumb cu panusi cu supliment proteino-vitamino-mineral. Borhotul de la bere influenteaza in mod deosebit de favorabil productia de lapte. Prin lapte se elimina cantitati foarte mari de saruri minerale, lipsa acestora in organism duce la slabirea rezistentei la boli, la o slaba valorificare a hranei, scaderea productie si aparitia sterilitatii. Pentru prevenirea acestor consecinte, in mod oligatoriu, sarurile minerale se administreaza in ratia zilnica.
Medic veterinar
Dr.Galatanu Diana Monica
