Spre deosebire de miros, cu care se pot “lauda”, pisicile au simtul gustului mai putin dezvoltat din cauza unui numar redus de receptori gustativi, 470, spre deosebire de caini (1.700) sau om (9.000).
Receptorii (sau mugurii gustativi) sunt inclusi in papilele gustative, situate in partea superioara a limbii, in mucoasele cerului gurii, epiglotei si faringelui. Acesti receptori sunt functionali inca de la nastere, dar ajung la maturitate dupa cateva saptamani. Apoi, cu cat animalul inainteaza in varsta, “ascutimea” gustului scade. Sensibilitatea receptorilor poate fi modificata si de unele boli, cum ar fi diabetul, sau din cauza unor medicamente. Aceste celule au legatura cu creierul si senzatiile gustative sunt inregistrate in functie de hrana pe care o gusta pisica. Astfel, hrana este “buna” sau “rea”, deci o accepta sau o refuza.
Cand pisica este gestanta, alimentele cu care se hraneste influenteaza compozitia lichidului amniotic si, ulterior, a laptelui supt de pisoi. Acesta este un prim pas in dezvoltarea simtului gustativ. Dupa nastere, pisicile prefera anumite diete, dar nu refuza un aliment nou. Daca hrana propusa este mult mai gustoasa decat cea precedenta, sunt sanse sa fie adoptata. Acesta este fenomenul numit “neophilia”. Fenomenul opus, “neophobia”, este mai neobisnuit. In acest caz, o pisica refuza consumarea unui aliment nou, mult mai gustos, in conditii de stres maxim — schimbarea brusca a dietei, a mediului inconjurator. Daca pisica a fost bolnava, de exemplu a suferit o indigestie din cauza unor produse toxice sau alterate, va invata sa evite aceste alimente pe viitor. Aceasta aversiune persista cateva saptamani.
La caini, situatia este diferita — ei uita mult mai repede si dupa 24 de ore sunt dispusi sa consume din nou acelasi aliment. Pisicile sunt foarte sensibile la gustul amar si le displace. De exemplu, resping alimente ce contin unii indulcitori artificiali, spre exemplu zaharina. Pisica, strict carnivora, este foarte sensibila la prezenta anumitori aminoacizi asociati cu proteinele de origine animala. Este fals sa spunem ca pisicile prefera pestele, in defavoarea carnii. Aceasta preferinta variaza de la animal la animal. In general, trebuie acordata o deosebita atentie texturii si granulatiei crochetelor, deoarece urasc particulele foarte mici.
Pentru a se decide asupra hranei, pisicile “apeleaza” la cele doua simturi — gustul si mirosul. Ele prefera produsele de origine animala, astfel explicandu-se faptul ca multe dintre aromele folosite in industria alimentara si destinate pisicilor sunt prelucrate din ingrediente de provenienta animala.
Medic veterinar
Dr. Diana Galatanu
