Desi activitatea cu albinele nu este dificila, ea presupune, totusi, respectarea anumitor reguli foarte stricte, pentru a se evita anumite accidente sau modificari in starea de sanatate a albinelor, implicit a stupinei.

 

 

 

 

Albinele, ca si alte organisme vii, se pot imbolnavi de diferite boli. care prin mortalitea pe care o produc, reduc numarul albinelor si prin aceasta familiile de albine se depopuleaza, devenind neproductive, pagubele materiale si financiare fiind insemnate atat pentru apicultori cat si pentru economia nationala (dat fiind rolul major pe care il au albinele in polenizarea culturilor entomofile).

Bolile albinelor se impart in boli contagioase, necontagioase si intoxicatii.  

Bolile contagioase se grupeaza in:

• • virotice (puietul in sac, boala neagra);
  • bacteriene (loca americana, europeana, septicemia, paratifoza);
  • micotice (ascosferoza, aspergiloza, melanoza);
  • parazitare (nosemoza, amibioza, acarioza, brauloza, varooza, senotainioza, triunghiulinoza).

Bolile necontagioase ale albinelor sunt reprezentate prin:

• • puietul racit;
  • boala de mai;
  • diareea albinelor;
  • anomaliile matcilor.

Intoxicatiile albinelor se pot produce cu : cu polen, cu nectar, cu miere de mana, cu medicamente, cu pesticide folosite pentru combaterea daunatorilor.

Daunatorii albinelor sunt: gaselnita, fluturele “Cap de mort”, viespiile, lupul albinelor, furnicile, prigoriile,ciocanitorile, soarecii.

---

In cadrul actiunilor de prevenire a bolilor la albine un rol important, pe langa actiuniile specifice pentru fiecare boala, il detine masurile de profilaxie generala, din care pentru perioada de iernat, recomandam urmatoarele:

• Alegerea vatrei de iernare, asigurand:
  • • • sa poata fi protejata de vanturile reci.
      • sa asigure linistea necesara albinelor,
      • sa poata fi curatata usor de zapada iar apa dupa dezghet sa se scurga usor (sa nu balteasca)
      • protejarea de soareci prin instalrea de gratare la urdinis.
• Supravegherea modalul de iernare si starea famililor de albine prin controale auditive (ascultare) fara a se recurge la deschiderea stupului:
  • • • zumzetul moderat si uniform arata ca familia de albine este in stare buna si ca iernarea decurge normal;
      • bazaitul puternic arata ca familia este in suferinta;
      • zumzetul slab, insotit de zgomotul asemanator fosnetului frunzelor, inseamna ca familia este infometata;
      • cand zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc, se va interveni, fara abuz insa, prin lovirea cu mana a peretelui din fata al stupului, iar daca albinele raspund printr-un zumzet puternic, care insa inceteaza imediat, inseamna ca familia ierneaza in conditii bune.
• Indepartarea fara zgomot a zapezii neafanate si a ghetii de pe scandurelele de zbor ale stupilor si desfundarea urdinisurilor blocate de albinele moarte..
• Asigurarea si supravegherea zborurilor de curatire ale albinelor avand in vedere ca, in sezonul nefavorabil, albinele au capacitatea de a acumula in intestinul gros o cantitate importanta de excremente, care pot declansarea diareii pe al carei fond se pot instala boli grave, in special nosemoza, excremente care se vor elimina prin zboruri de curatire in zilele cu temperaturi de +12°C.
• Aprecierea modului de iernare a albinelor dupa aspectul diferitelor resturi, dupa cantitatea de albine moarte gasite pe jos, in fata urdinisului, dupa resturile scoase de pe fundul stupului si aspectul lor:
  • • • mortalitatea crescuta a albinelor atentioneaza faptul ca familia a iernat cu prea multe albine-varstnice;
      • uzura organismului lor din cauza unor boli;
      • prezenta albinelor umede, mucegaite, arata ca in stup este prea multa umiditate.
• Prezenta obligatorie a apicultorului in stupina pentru a urmarii modul de desfasurare a zborului, identificarea familiilor ce prezinta stari anormale si solutionarea altor situatii constatate.
• Colaborarea permanenta cu serviciile sanitare veterinare si cu Asociatia Crescatorilor de Albine din zona.

Sprijinul financiar in apicultura

Apicultura este sprijinita financiar de Guvernul Roman, comform Programuluii National Apicol pentru perioada 2014 – 2016, prin alocarea de sume substantiale respectiv, 20 milioane euro, din fonduri europene si din bugetul national, sume destinate pentru sprijinirea activitatilor de profilaxie si combatere a varoozei, a analizelor fizico-chimice ale mierii, achizitionarea materialului biologic pentru refacerea efectivului apicol care favorizeaza obtnerea produselor apicole de cea mai inalta calitate in stupine, pentru tiparirea si multiplicarea ghidului de bune practici in apicultura, precum si pentru achizitionarea stupilor si inventarierea tuturor masivelor melifere de pe teritoriul Romaniei, analiza aspectelor geografice judetene si de infrastructura rutiera.

Apicultura ca afacere

Apicultura, in Romania, este o afacere cat se poate de viabila, fiind favorizata de o clima blanda si de o natura darnica, ce dainuie din martie pana in octombrie, respectiv, plante melifere variate, paduri intinse de tei si salcami, suprafete mari cultivate cu pomi fructiferi si floarea soarelui.

Produsele de baza obtinute de la albine, miere, ceara, laptisor de matca, polen, venin de albine, apilarnil, propolis sau pastura, sau combinate si prezentate sub forma de lotiuni sau creme, sunt din ce in ce mai mult solicitate pe piata nationala sau la export, Romania reprezentand in acest domeniu, cca 2% din totalul mondial si cca 9-10 % din productia Europei, comform uuor date statistice publicate.

Efectele terapeutice si energovitalizante ale produselor apicole (1kg. de miere este echivalentul a 3 l. de lapte, 50 de oua, 12 kg. de carne, sau 30 de banane), justifica orientarea tot mai puternica a cumparatorilor, indiferent de varsta, spre astfel de produse.

Din aceste motive, dar si din alte motive (asigurarea unei indeletniciri permanente, sau ca o a doua ocupatie, venituri banesti consistente, etc.) si in judetul Sibiu in special in zona rurala, cresterea albinelor s-a dezvoltat simtitor, numarul famililor de albine inregistrate la D.S.V.S.A. Sibiu la 31 decembrie 2013 fiind de 20.346 familii.

In paralel cu cresterea numerica a famililor de albine, persoanele care practica aceasta activitate, s-au organizat ca persoane fizice si juridice, persoane fizice autorizate, intreprinderi individuale sau intreprinderi familiale, fiind autorizate la aceasta data la D.S.V.S.A. Sibiu, 44 exploatatii apicole cu activitate complexa si sunt inregistrate 128 de stupine.

Productia totala de miere in judetul nostru, obtinuta de la familiile de albine evidentiate oficial, este valorificata prin vanzare directa pe piata judeteana si nationala de 617 apicultori, inregistrati la D.S.V.S.A. Sibiu, pe piata europeana (in special Germania, Italia) prin doua unitati de prelucrare a mierii autorizate in acest scop (in anul 2013 s-au exportat 1.100 to.) si o cantitate insemnata, prin consum familiar.

Calitatea mierii si a produselor apicole este monitorizata permanent prin examene efectuate la laboratorul D.S.V.S.A. Sibiu (cca 350 probe anual) pentru verificarea parametriilor cu referire la umiditate, aciditate, zaharoza, zahar invertit, glucoza, lactoza, substante insolubile, analize prin care se pot identifica si eventualele falsificari ale mierii, 98 % din probele, analizate in acest an, au indeplinit parametrii admisi.

Dr. Pentea Ioan
Compartiment comunicare DSVSA Sibiu