Pe baza acumularii de noi cunostiinte sa putut formula stiintific relatiile dintre plante si factorii lor de viata. Primele incercarii de a explica relatiile dintre plante si factorii de vegetatie apartin lui Justus von Liebig (1803 – 1873)..
Mai intai s-au formulat legile minimului, maximului si optimului. Legea minimului arata ca daca un factor lipseste sau se afla in cantitate minima, recolta este egala cu zero sau depinde direct de acest factor. Legea maximului arata ca daca un factor se afla la maximum, recolta este, de asemenea egala cu zero. Legea optimului arata ca cea mai mare cantitate de recolta se obtine atunci cand factorul cercetat se afla in cantitate medie. Factorii de mediu nu actioneaza izolat asupra plantei ci impreuna, influentandu-se reciproc. De pilda se poate micsora intre anumite limite consumul de apa prin aplicarea ingrasamintelor si ajuta la cresterea recoltelor. Factorii care se gasesc in cantitate minima pot infrana influenta altor factori aflati in cantitate medie. Alti factori care nu au nici o influenta asupra plantelor in conditii normale, cum ar fii amendamentele de calciu, pot ajuta plantele cand pH-ul solului este minimal (acid).
Mai tarziu s-a formulat legea actiunilor factorilor de mediu care spune ca marimea recoltelor depinde de actiunea tuturor factorilor care actioneaza asupra plantelor. Conform acestei legi, ne apropiem de recolta maxime doar prin obtinerea unor recolte din ce in ce mai mici daca sporim cu aceasi masura factorii de vegetatie. Legea actiunilor factorilor de mediu a dus la legea fertilitatii descrescande a solului.
Mai nou au aparut alte doua legi:
Prima lege arata ca nici unul dintre factorii de viata a plantelor nu poate fi inlocuit prin vreun alt factor. Aceasta lege ne spune ca pentru a trai, plantele solicita prezenta simultana si neintrerupta a tuturor conditiilor de viata fara nici o exceptie.
A doua lege spune ca toti factorii din viata plantelor au o importanta absolut egala. Aceasta lege este o consecinta a primei legi. In lipsa apei, chiar daca unt prezenti ceilalati factori plantele nu se dezvolta. De fapt in practica nu poate fi vorba de lipsa unui factor ci de insuficienta acelui factor.
Conform acestor legi, se poate realiza o crestere continua a recoltelor, daca se va influenta simultan cat mai multi factori. In conditiile variabile de clima si sol este necesar sa dirijam in primul rand acei factori care la un momendat pot influenta mai mult productia.
In campia din sudul si vestul tarii o importanta hotaratoare o au masurile agrotehnice care favorizeaza acumularea si pastrarea apei in sol.
In conditiile de irigatii o importanta hotaratoare o au masurile de imbunatatitire a insusirilor fizice (structura, textura, humus) si regimul de hrana din sol (azot, fosfor, potasiu).
In conditiile de deal si munte cu terenuri podzolice, importanta deosebita ii revine regimului de hrana, ingrasamintelor si amendamentelor.
In concluzie trebuie sa tinem seama in primul rand de cerintele plantelor si potrivit lor, sa aplicam masurile cele mai rationale si mai necesare.
