Dupa cum se arata intr-un nou raport al Curtii de Conturi Europene, Comisia Europeana nu are o imagine clara asupra provocarilor create de amenintarile in crestere reprezentate de desertificare si de degradarea terenurilor in UE. In opinia Curtii, coerenta masurilor luate pana acum de Comisie si de statele membre pentru a combate desertificarea este limitata, iar Comisia nu a evaluat progresele inregistrate in directia atingerii obiectivului privind neutralitatea din punctul de vedere al degradarii terenurilor pana in 2030.

Cele treisprezece state membre ale UE care s-au autodeclarat in cadrul Conventiei Natiunilor Unite pentru combaterea desertificarii (UNCCD) ca fiind afectate de fenomenul de desertificare sunt: Bulgaria, Grecia, Spania, Croatia, Italia, Cipru, Letonia, Ungaria, Malta, Portugalia, Romania, Slovenia si Slovacia.

Termenul de „desertificare” descrie procesele legate de activitatea umana si de clima care duc la probleme ce afecteaza zonele aride, cum ar fi reducerea productiei de alimente, infertilitatea solului, scaderea rezilientei naturale a terenurilor si reducerea calitatii apei. Previziunile referitoare la schimbarile climatice in Europa arata ca riscul de desertificare este in crestere. In sudul Europei exista deja semideserturi calde si fenomenul se extinde catre nord. Desertificarea este atat o consecinta, cat si o cauza a schimbarilor climatice: degradarea solului determina emisia de gaze cu efect de sera in atmosfera, iar solurile degradate au o capacitate mai scazuta de retinere a carbonului.

Treisprezece state membre ale UE s-au autodeclarat in cadrul Conventiei Natiunilor Unite pentru combaterea desertificarii ca fiind afectate de fenomenul de desertificare. In 2015, UE si statele sale membre s-au angajat sa depuna eforturi pentru a atinge obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradarii terenurilor in UE pana in 2030.

Curtea a efectuat vizite de audit in cinci state membre ale UE care sunt afectate de desertificare: Spania, Italia, Cipru, Portugalia si Romania si a examinat daca riscul de desertificare in UE era combatut in mod eficient si eficace.

Constatarea Curtii a fost ca, desi desertificarea si degradarea terenurilor sunt amenintari actuale si in crestere in UE, Comisia nu are o imagine clara cu privire la provocarile ridicate de aceste fenomene, iar coerenta masurilor luate pentru combaterea desertificarii este limitata.

„Ca urmare a schimbarilor climatice care afecteaza teritoriul UE, suntem martori la o crestere a perioadelor de seceta, a ariditatii si a riscului de desertificare”, a declarat domnul Phil Wynn Owen, membrul Curtii responsabil de acest raport. „Desertificarea poate conduce la saracie, la probleme de sanatate cauzate de praful antrenat de vant si la un declin al biodiversitatii. De asemenea, aceasta poate avea consecinte demografice si economice, fortand populatia din zonele afectate sa migreze. In calitate de auditori, avem responsabilitatea de a atrage atentia asupra riscurilor de acest tip, care ar putea exercita o presiune din ce in ce mai mare asupra bugetelor publice, atat la nivelul UE, cat si la cel national.”

La nivelul UE nu exista nicio strategie privind combaterea desertificarii si a degradarii terenurilor, semnaleaza Curtea. Exista, in schimb, o serie de strategii, de planuri de actiune si de programe de cheltuieli, cum ar fi politica agricola comuna, Strategia UE pentru paduri sau strategia UE privind adaptarea la schimbarile climatice, care sunt relevante pentru combaterea desertificarii, dar nu se axeaza pe aceasta.

Proiectele UE legate de desertificare sunt, la randul lor, repartizate intre diferite domenii de politica – dezvoltarea rurala, protectia mediului si politicile climatice, cercetarea si politica regionala. Ele pot avea un efect pozitiv asupra combaterii desertificarii, dar exista unele preocupari cu privire la sustenabilitatea lor pe termen lung.

Comisia si statele membre colecteaza date cu privire la diversi factori care au un impact asupra desertificarii si asupra degradarii terenurilor. Cu toate acestea, nu s-a efectuat nicio evaluare completa cu privire la degradarea terenurilor la nivelul UE si nu s-a convenit asupra niciunei metodologii in acest sens. Coordonarea intre statele membre a fost limitata, iar Comisia nu a furnizat orientari practice. Comisia nu a evaluat progresele inregistrate in ceea ce priveste indeplinirea angajamentului de a incerca sa atinga obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradarii terenurilor in UE pana in 2030.

Curtea a formulat urmatoarele recomandari:

• • sa se stabileasca o metodologie pentru a se evalua amploarea desertificarii si a degradarii solului in UE si, pe baza acestei metodologii, sa se analizeze datele relevante si acestea sa fie prezentate periodic;
  • sa se evalueze caracterul adecvat al cadrului juridic actual pentru utilizarea durabila a solului in intreaga UE, abordandu-se inclusiv chestiunea combaterii desertificarii si a degradarii solului;
  • sa se detalieze mai mult modul in care angajamentul asumat de UE de a atinge obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradarii terenurilor va fi indeplinit pana in 2030 si sa se prezinte rapoarte periodice cu privire la progresele inregistrate in acest sens;
  • sa se furnizeze statelor membre orientari cu privire la conservarea solului si la atingerea obiectivului privind neutralitatea din punctul de vedere al degradarii terenurilor in UE, orientari care sa includa diseminarea de bune practici;
  • sa se furnizeze statelor membre, la solicitarea acestora, asistenta tehnica in vederea elaborarii unor planuri de actiune nationale pentru a atinge obiectivul privind neutralitatea din punctul de vedere al degradarii terenurilor pana in 2030.

Curtea de Conturi Europeana