Pajistile montane ale Romaniei, in suprafata de circa 2,1 milioane de hectare, sunt situate la peste 600-800 metri altitudine in Muntii Carpati, pornind din etajul superior al padurilor de gorun, traversand etajele fagului, molidului, cel subalpin al tufarisurilor de jneapan pana in etajul alpin al ierburilor, care atinge 2.544 metri pe Vf. Moldoveanu, din Masivul Fagaras.

Daca in partea inferioara a zonei montane conditiile climatice si de sol permit practicarea unei agriculturi mai diverse, in partea superioara, la peste 1.200 – 1.400 de metri altitudine, deasupra locuirii permanente in Carpati, terenul agricol este constituit exclusiv din pajisti permanente seminaturale, rezultate dupa defrisarea padurii si tufarisurilor, sau pajisti permanente naturale in etajul alpin.

Astfel, pe masura ce creste altitudinea, sporeste ponderea pajistilor permanente si posibilitatea valorificarii acestora, ca resursa furajera naturala, necesara cresterii animalelor erbivore.

Valorificarea pajistilor permanente prin pasunat cu animalele, in sezonul de vegetatie, sau prin cositul fanului, pentru sezonul rece al anului, este o practica milenara pe meleagurile noastre. Pana la aparitia fertilizantilor de sinteza pentru nutritia plantelor si a substantelor chimice de combatere a buruienilor, bolilor si daunatorilor la plantele de cultura se practica o agricultura traditionala si se obtineau produse alimentare vegetale si animale naturale cu calitati sanogene mai ridicate.

Utilizarea pe scara larga, uneori exagerata, a fertilizantilor si pesticidelor chimice in agricultura a dus la dezechilibre grave in mediul ambiant si la cresterea incidentei unor boli in randul populatiei umane.

Pentru a contrabalansa tendinta practicarii agriculturii intensive prin utilizarea substantelor chimice de sinteza, in Europa, cu deosebire in zona montana, au aparut si se practica mai multe sisteme de agricultura care utilizeaza fertilizanti naturali cum sunt composturile preparate dupa diferite metode. Iata cateva dintre aceste metode si initiatorii lor: 

• • biodinamica germana (STEINER – PFEIFER),
  • organica britanica (HOWARD),
  • biologica franceza (LEMAIRE – BOUCHER),
  • organo – biologica elvetiana (MÜLLER – RUSCH).

Se poate spune ca leaganul agriculturii ecologice franceze si elvetiene sunt Muntii Jura, unde a trait si muncit parintele acestei discipline, filosoful si agronomul de origine austriaca Rudolf STEINER (1861-1925). Acesta a fondat la Dornach, in Elvetia, Centrul de studii antroposofice „Goetheanum”, unde s-au facut cercetari in domeniul terapiilor naturiste si al agriculturii biodinamice, creandu-se preparatele enzimatice 500-507 formate din balega de vaca si plante medicinale, utilizate si in prezent.

In Muntii Jura, cu strat litologic calcaros, pe care s-au format soluri subtiri si pietroase cu pajisti intinse, de o biodiversitate ridicata, principala activitate agricola este cresterea vacilor de lapte si prepararea branzeturilor de foarte buna calitate.

Tinand seama de aceste rezultate obtinute in zona montana a Europei, pentru practicarea agriculturii ecologice in Carpatii romanesti va trebui sa alegem cu prioritate arealele cu substraturi geologice calcaroase cum sunt Muntii Apuseni, Muntii Banatului, Muntii Bucegi – Piatra Craiului, Muntii Rarau – Giumalau, Ceahlau si alti munti cu substrat bazic, urmate indeaproape de cele cu substraturi neutre, cum sunt rocile vulcanice (Oas, Gutai, Tibles, Calimani, Harghita, Persani). De altfel, si gospodariile permanente urca in Carpati la altitudinea de 1300-1500 metri numai pe substraturi calcaroase (Apuseni, Bucegi) si aproape deloc peste 800 – 1000 metri pe substraturi litologice silicoase, acide (Cibin).

Daca se doreste practicarea unei agriculturi ecologice pe soluri acide, este necesara amendarea calcica pentru corectarea aciditatii, pentru aceasta fiind necesare eforturi financiare mai mari.

Substratul calcaros nativ al solurilor de munte este o garantie sigura a instalarii in pajisti si a reusitei cultivarii in arabil a leguminoaselor perene, veritabile „uzine vii” de fixare a azotului atmosferic, fara de care nu ar fi posibila o agricultura ecologica eficienta.

Practicarea agriculturii ecologice reclama o fertilizare aproape exclusiva cu gunoi de grajd, tulbureala de grajd (purin, güle), compost, obtinute in principal de la specia bovina. Este utopic sa ne gandim ca se poate dezvolta o ferma ecologica fara cresterea bovinelor de la care, sa se obtina la nivel local, cu cheltuieli minime de transport si administrare, fertilizantii de origine organica pentru pajistile permanente si culturile agricole in arabil.

Conform reglementarilor europene, la care a subscris si Romania, sunt admise maximum doua Unitati Vita Mare (UVM) la un hectar de teren agricol (echivalentul a doua vaci de lapte), astfel incat sa nu se depaseasca 170 kg/ha/an azot provenit din dejectiile animalelor din ferma.

Cresterea bovinelor, in special a vacilor de lapte, se face in sistem extensiv pe pasune in perioada de vegetatie si in stabulatie libera, avand ca principal furaj fanul obtinut pe pajisti permanente bogate in leguminoase perene sau din culturi de leguminoase si amestecuri de graminee cu leguminoase perene in arabil.

Furajele concentrate (graunte de cereale si boabe de leguminoase) sunt produse pe cat posibil in ferma proprie si, in caz ca nu sunt suficiente, sunt cumparate de la alte ferme cerealiere care produc in sistem ecologic, fiind aproape singurele intrari, pe langa sare.

O mare atentie este acordata confortului vacilor de lapte si altor categorii de bovine care pe pasune au acces permanent la apa si umbra, inclusiv conditii de scarpinat la trunchiurile arborilor. La fel, in grajd, animalele au la dispozitie un pat gros de paie, pentru a produce o cantitate cat mai mare de gunoi, necesar pentru fertilizarea culturilor. Furajarea exclusiva cu fan de cea mai buna calitate se face la discretie si cea cu concentrate, in functie de productia de lapte a fiecarei vaci.

Pajistile permanente, cu diversitatea lor floristica, utilizate ca pasune si pentru producerea fanului, fac in final diferenta de calitate si savoare a laptelui de vaca si branzeturilor care se obtin in diferite zone geografice si pedoclimatice sub diferite marci cu origine cunoscuta si controlata.

Pe pajistile permanente unde animalele pasc si se odihnesc peste noapte sub cerul liber in spatii ingradite (tarle, staoine) pentru a fi ocrotite de rapitoarele mari (ursi, lupi, rasi), se concentreaza dejectii lichide si solide, adesea in exces. De aceea este imperios necesar ca tarla sa fie mutata la doua – patru zile pe pajistile cu covor ierbos format din specii furajere valoroase de paius rosu (Festuca rubra), iarba-campului (Agrostis capillaris) si la patru – sase zile pe pajistile degradate de parul-porcului (Nardus stricta), cu o densitate de o oaie/mp sau o vaca/6 mp.

Stationarea mai lunga de sapte – opt nopti in acelasi loc poate duce la degradarea covorului ierbos al unei pajisti si la instalarea buruienilor nitrofile ca steviile (Rumex sp.), urzica mare (Urtica dioica), stirigoaia (Veratrum album), brandusa de toamna (Colchicum autumnale) si altele.

Rezulta astfel rolul deosebit pe care il au pajistile permanente in practicarea unei agriculturi ecologice in zona montana, unde este necesar sa producem hrana ecosanogena pentru nevoile familiale sau pentru comercializare, sa practicam agroturismul adevarat cu alimente produse in gospodaria proprie, sa pastram puritatea apelor, sa ocrotim frumusetea peisajelor silvopastorale si sa intreprindem alte actiuni economice, protective si estetice.

Enigme biochimice
Stiati ca…

• …excrementele ramelor contin de trei ori mai mult magneziu, de cinci ori mai mult azot, de sapte ori mai mult fosfor si de 11 ori mai mult potasiu decat solul si materia organica inainte de a fi inghitite si trecute prin tubul digestiv al acestora?
• …puiul de gaina abia iesit din gaoace are de patru ori mai mult calciu decat oul inainte de a fi eclozat pe perioada clociri (21 de zile la temperatura de 380 C)?
• …compostul utilizat pentru agricultura ecologica in care se introduc in cantitati homeopatice binecunoscutele preparate 501 – 507 formate din balega de vaca cu silicati macinati (501), coada-soricelului (502), musetel (503), urzica (504), scoarta de stejar (505), papadie (506) si odolean (507), reprezinta un ingrasamant excelent, stimuland cresterea si dezvoltarea plantelor?

Dr. ing. Teodor Marusca
director general al Institutului pentru Cercetarea si Dezvoltarea Pajistilor