Productia ecologica se realizeaza in ferme, gospodarii individuale, asociatii familiale si, mai rar, in asociatii si societati agricole si agroindustriale mari sau de tip holding.

 

 

 

Producatorii au teren, animale, masini, utilaje si alte bunuri, precum si forta de munca proprie si, rareori, angajata pe care le folosesc pentru cultivarea pamantului, cresterea animalelor si prelucrarea produselor agricole si alimentare in conformitate cu obiectivele si particularitatile agriculturii ecologice. Produse ecologice se obtin, de asemenea, in mediul acvatic, in paduri si in alte sisteme naturale.

 

Unitatile agricole ecologice corespund, atat ca amplasament, cat si ca proces de productie, tuturor exigentelor privind calitatea si protectia mediului inconjurator.

 

Fermele ecologice sunt, in general, de dimensiuni mici si mijlocii. Majoritatea acestor ferme ocupa suprafete mici, cuprinse intre 5 si 50 ha. Uneori, cand terenul agricol este putin, potentialul economic si de forta de munca este scazut si sistemele agricole sunt intensive (sere, solarii, ciupercarii, culturi de legume, plante medicinale, flori, pomi si vie) sau speciale (cresterea viermilor de matase, a melcilor, a strutilor etc.) suprafata fermei ecologice este chiar mai mica de 5 ha. In zonele cu suprafete intinse de teren si cu potential tehnologic mare, fermele ecologice pot fi mai mari de 50 ha, ajungand uneori la 1000 – 2000 ha.

 

Fermele ecologice au stabilitate structurala si functionala mai mare si fac fata cu brio factorilor perturbatori.