Intr-un nou raport publicat de Curtea de Conturi Europeana se arata ca programele de formare profesionala si de consiliere pentru mediul rural finantate de UE sunt prea costisitoare, se suprapun adesea peste alte programe deja existente si favorizeaza furnizorii de formare consacrati. Raportul de audit evidentiaza deficientele procedurilor de gestionare ale statelor membre, precum si insuficienta supravegherii din partea Comisiei Europene.
Desi agricultura si silvicultura raman in centrul preocuparilor in ceea ce priveste economia rurala, politica de dezvoltare rurala a UE urmareste, de asemenea, revitalizarea mediului rural prin intermediul invatamantului profesional si tehnic, al formarii si al transferului de cunostinte.
UE sprijina proiectele de formare si de consiliere pentru mediul rural prin intermediul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurala. Pentru perioada 2007-2013, au fost alocati 1,3 miliarde de euro pentru aceste activitati. Cofinantarea cu care contribuie statele membre mareste sprijinul public total la 2,2 miliarde de euro. Pentru perioada 2014-2020, este posibil ca valoarea acestui sprijin sa depaseasca 4 miliarde de euro.
Curtea a examinat daca la nivelul Comisiei si la cel al statelor membre erau instituite sisteme de gestiune si de control adecvate. Au fost vizitate cinci state membre: Spania (Galicia), Austria, Polonia, Suedia si Regatul Unit (Anglia), care reprezentau peste 65 % din cheltuielile efectuate in aceste scopuri.
Per ansamblu, auditorii au constatat ca gestionarea activitatilor de formare a fost defectuoasa. Statele membre se bazau in masura prea mare pe propunerile formatorilor si orice tip de formare era considerat „satisfacator” si eligibil pentru a beneficia de finantare publica. O astfel de analiza insuficienta a propunerilor implica riscul de finantare a unor activitati care nu prezentau relevanta, precum si de duplicare a unor activitati de formare care erau deja disponibile. Anumite cursuri de formare care au beneficiat de sprijin erau de 10 ori mai costisitoare decat alte cursuri echivalente care erau deja disponibile.
„Formarile ar trebui sa raspunda unor nevoi identificate si sa fie oferite la un cost rezonabil de catre formatori calificati si cu experienta”, a declarat domnul Jan Kinšt, membrul Curtii responsabil de acest raport. „In practica insa si, de prea multe ori, lucrurile nu stau deloc astfel”.
Printre alte constatari ale auditorilor se numara lipsa de concurenta echitabila si transparenta, care a facut ca o serie de furnizori de servicii de formare consacrati si deja infiintati de mult timp pe piata sa fie selectati cu regularitate, acestia beneficiind de proportia cea mai mare din finantare. In Austria, anumiti furnizori aveau un acces privilegiat la informatii relevante pentru elaborarea propunerilor lor de formare. In Polonia, sistemul de acordare a finantarilor favoriza in mod sistematic furnizori consacrati. In Suedia si in Spania, cursurile de formare erau oferite, in marea lor parte, de catre administratia publica, fara sa se furnizeze vreo justificare pentru excluderea formatorilor din sectorul privat.
Cererile de finantare a proiectelor nu contineau, de multe ori, detalii suficiente pentru a permite o evaluare pertinenta a costurilor in raport cu activitatile planificate. Cu toate acestea, autoritatile nationale indicau, in listele lor de verificare, ca s-au efectuat verificari ale costurilor.
Printre cazurile in care statele membre plateau excesiv, se pot cita, cu titlu de exemplu, urmatoarele situatii: plati care nu au fost reduse atunci cand numarul efectiv de participanti era mai scazut decat se prevazuse, plati efectuate pe baza unor liste de prezenta nefiabile si costuri declarate care erau mult mai ridicate decat sumele platite efectiv subcontractantilor. Rareori se apela la informatiile disponibile, precum feedbackul obtinut de la participanti, pentru a se evalua calitatea serviciilor prestate, si se colectau numai indicatori relativ simplisti, cum ar fi numarul persoanelor care au beneficiat de formare sau numarul zilelor de formare finantate.
Raportul recomanda statelor membre:
-
- sa selecteze activitatile de formare astfel incat sa se raspunda unor nevoi in materie de competente identificate prin intermediul unei analize recurente, precum si sa evite riscul ca procesul de selectie sa se deruleze in functie de furnizorii de formare;
- sa aduca imbunatatiri modului in care evalueaza calificarile si experienta furnizorilor de formare;
- sa evalueze daca este necesar sa se acorde sprijin unor activitati care sunt deja disponibile in mod curent pe piata la un pret rezonabil.
Furnizorii de formare si de consiliere ar trebui nu numai sa furnizeze informatii privind gradul de satisfactie al participantilor, ci si sa testeze daca acestia au invatat efectiv ce trebuiau sa invete.
Textul integral al raportului este disponibil la adresa www.eca.europa.eu
