Sericicultura este introdusa in Europa la mijlocul secolului al V-lea prin intermediul Bizantului, apoi se raspandeste in Grecia, Peloponez si Sicilia.
In Italia ajunge abia in secolul al XIV-lea, in Franta in secolul al XV-lea, iar in Germania in secolul al XVI-lea. Asa se explica de ce, borangicul, folosit mai intai in atelierele specializate ale curtilor feudale, patrunde atat de tarziu in economia taraneasca.
La 1552, vamile ardelenesti percepeau “de centum Litris Serici, Litras tres„, probabil pentru produse de import aduse pentru curtile feudale.
Raspandirea mare pe care o avea mestesugul in secolul al XVIII-lea, mentionarea tot mai frecventa a borangicului in documentele vremii, au creat conditii ca in prima jumatate a acestui secol Tara Romaneasca sa devina exportatoare de matase.
Acest aspect ne duce la concluzia ca inceputurile sericiculturii erau mai vechi, dar ea nu a fost preluata de gospodaria taraneasca decat mai tarziu, in secolul al XIX-lea. Aceste gospodarii s-au transformat in ateliere mai ales in Oltenia si Banat, care, in perioada interbelica, s-au unit in cooperative mestesugaresti de prelucrare a borangicului.
ARTICOLE SIMILARE:
http://www.youtube.com/watch?v=lmjiPXdakLU
