Am descoperit
un personaj plin de idei, neobosit, care nu numai ca a invatat sa puna la
treaba proiecte europene, cum e si cel cu viermii, dar isi invata si elevii sa
nu mai “doarma” visand sa plece la
munca in Spania sau Italia, dupa ce termina scoala, ci sa se apuce de o afacere
aici, in tara.
“Trebuie sa ai
curaj sa faci ceva in viata”, e convingerea gazdei noastre.
Barbatul caruia nu-i dai 60 de ani, desi spune ca atat are, ne invita apoi pe
plantatia lui de dud, de 10.000 de metri patrati, ca doar de aici a inceput
toata povestea viermilor de matase, cu sapte ani in urma.
Scurta poveste a gogosilor de matase
Chiar daca ii
vezi atat de mici, viermii sunt adevarati devoratori ai vegetatiei. Ganditi-va
ca toata “armata” din Agas consuma
cateva sute de kilograme de frunze intr-o luna. Asa ca pana la ferma
propriu-zisa trebuie pusa pe picioare o plantatie serioasa de duzi, lucru pe
care profesorul Briceanu l-a facut inca din 2001. Abia dupa trei ani, cand mica
padure a fost gata de “recolta“,
omul nostru a demarat si proiectul SAPARD, care a insemnat o investitie de
31.143 euro, jumatate fiind bani europeni, iar restul reprezentand contributie
proprie. “Conditiile de baza ale proiectului au
fost sa am o legatura stabila cu cei care imi furnizeaza materia prima, dar si
sa am desfacerea asigurata”, spune dascalul, care acum colaboreaza
cu “Sericarom“,
o unitate de cercetare si crestere a viermilor de matase din Bucuresti. De
acolo vin ouale si tot acolo se duc gogosile.
Dar intre cele
doua “jaloane” trec 40 de zile. Mai
intai trebuie sa treaca o luna pana cand viermele creste si e gata pentru a-si
face o “fabrica” de matase. E chiar
gogoasa pe care mica vietate si-o tese in jurul ei, ceea ce inseamna inca o
saptamana cel putin. E un moment magic, in felul sau, cand viermele e pe cale
sa se transforme in fluture, tocmai acolo, in acea “cochilie” de borangic. Dar nu se va ajunge pana
in acea faza, pentru ca gogosile vor fi puse intr-o etuva, la o temperatura de
80 de grade, tocmai pentru ca larva sa fie ucisa. Daca nu se intampla asa,
gogoasa va fi distrusa de fluturele pe cale sa se nasca. Treaba crescatorilor
de viermi e sa obtina gogosile de matase. Mai departe, fiecare asemenea cocon,
de culoare alba si de marimea unei alune, reprezinta materia prima pentru
fabricile de textile. Firele sunt toarse ca si cum s-ar desira un ghem. si din
aceste fibre se fac haine.
Trecutul glorios al viermilor din Romania
Cum nimeni nu
se naste invatat, chiar si un cadru didactic a fost nevoit sa puna mana pe
carte si sa afle totul despre cresterea viermilor de matase. A vrut sa incerce
si meseria asta, veche de cand lumea. E o tehnica pusa la punct de chinezi, cu
mai bine de 2.000 de ani inainte de Hristos.
Asa ca
profesionistul din judetul Bacau ne-a expus amanunte si despre istoria unei
industrii candva infloritoare si la noi. Atat de dezvoltata ajunsese
activitatea asta incat Romania socialista era pe locul sase in lume si pe locul
doi in Europa la productia de profil. Mai ales in conditiile in care fusesera
amenajate adevarate paduri de duzi. Asta a insemnat doua milioane de asemenea
arbori cultivati pe 5.000 de hectare. “Sericicultura
se facea pe scara larga, in ferme specializate, inainte de 1989”, povesteste Pompiliu Briceanu despre vremurile de mult apuse. Ba, mai mult, se
facuse un “sport national” din
culegerea frunzelor de dud, ca munca patriotica la care participau, vorba aia,
toate categoriile sociale, dar mai ales elevii.
La ora asta,
duzii de pe marginea soselelor nu mai sunt “la
moda”, nu mai intereseaza pe nimeni, ci ajung mai degraba lemne de
foc. Ca sa revenim in prezent, trebuie sa spunem ca productia fermei din Agas e
de aproximativ 600 de kilograme de gogosi pe an. Profitul e
suficient de atractiv. Crescatorul ia, spre exemplu, o cutie cu zece grame de
oua, pe care plateste 10 lei. Din acel telai, cum e denumirea tehnica, scoate
20 de kilograme de gogosi. Iar un kilogram de gogosi se vinde cu 18 lei.
Polivalenta in agricultura
Sa faci o
afacere inseamna, mai ales, sa ai idei si curaj. Asta le spune profesorul
Pompiliu elevilor sai. “Unii ma intreaba ce drum
sa urmeze in viata“, povesteste cel care e cadru didactic la un
liceu din Comanesti, un oras din acelasi judet Bacau, nu departe de ferma
viermilor de matase. Zona e dominata, de 18 ani incoace, de ideea tinerilor de
a pleca la munca in Spania si Italia. “Eu le
spun ca, decat sa faca tot felul de munci necalificate in Occident, mai bine e
sa ramana in tara si sa inceapa o afacere. Exista multe oportunitati, incep sa
vina banii europeni. Nu e usor, dar trebuie sa te lupti daca vrei sa
invingi”, auzim cuvintele apasate ale celui care e la catedra de 32
de ani ca profesor de tehnologie. Ba, mai mult, ar vrea sa-si aduca elevii la
fermele sale, sa le arate cum merge treaba, poate le da idei pentru un plan de
viitor. Dascalul
nu creste doar viermi de matase, ci si melci. “Treaba cu gasteropodele am inceput-o in 2006, pe trei hectare de
teren, aproape de Comanesti.”
Un
dascal din judetul Bacau a realizat o ferma pentru cresterea viermilor de
matase cu ajutorul unei finantari SAPARD in valoare de 31 mii de euro.
Profesorul
incearca sa le insufle si elevilor sai dorinta de a se apuca de afaceri cu
fonduri europene. El ii incurajeaza pe copii sa faca proiecte viabile in
Romania in loc sa plece sa munceasca in Italia si Spania.
Sericicultura
este una dintre cele mai vechi indeletniciri, fiind inventata de chinezi cu mai
mult de 2.000 de ani inainte de Hristos. Inainte de 1989 Romania era pe locul
doi in Europa in ceea ce priveste productia “gogosilor”
de matase.
Facem liniste
in camera mica, plina cu rafturi pana in tavan. Niste blocuri in care locuiesc
viermii. Pe fiecare etaj e cate o “padure”
din frunze de dud pe care “plutesc”
mii de vietuitoare de culoare pamantie, lunguiete, dolofane si mereu
infometate. Se aude un zgomot surd. Un fosnet. E chiar “plimbarea” larvelor pe frunze. Pentru ca
nevertebratele sa aiba o viata dulce, trebuie ca incaperile sa nu aiba multa
lumina si sa fie umezeala. Aceasta e ferma profesorului Pompiliu Briceanu din
comuna bacauana Agas.
Lectii despre afaceri
De bani n-a dus
grija, avand in vedere ca profesorul mai e si patronul catorva magazine din
Comanesti. Primul business l-a facut imediat dupa 1990, cu o sala
de jocuri. “Am si acum multe idei de afaceri. Nu
stiu pe cate le voi duce la bun sfarsit“, adauga barbatul, iar
exemplul cel mai bun e proiectul unui azil de lux pentru batranii cu
posibilitati financiare. Dar ce il dezamageste cel mai mult e atitudinea
multora dintre elevii sai, care nu se arata interesati sa ajunga prea curand pe
propriile picioare. “Le-am tinut prelegeri
despre ce inseamna o afacere, cum o demarezi, cum o administrezi, despre
fondurile europene, dar putini sunt interesati de asa ceva, din pacate“,
zice intreprinzatorul, care are un sfat si pentru autoritati, legat de
sustinerea celor care au idei si vor sa le puna in practica, fara sa mai existe
atat de multa birocratie. “Romanii sunt oameni
inteligenti care pot face multe lucruri bune, la oras sau la sat, dar cu
conditia sa nu li se puna bete-n roate, ci sa fie sprijiniti”, e
concluzia profesorului, care e totusi optimist in privinta viitorului elevilor
sai.
Autor Dan Gheorghe
Sursa: www.romanialibera.ro
