In ziua de 1 ianuarie se pomeneste Sfantul Vasile cel Mare
Acest mare parinte al nostru Vasile a trait pe vremea imparatului Valens, cand Biserica era tare prigonita de necredinta lui Arie, ereticul. Iar Sfantul Vasile a aparat cu toata puterea dreapta credinta si a indraznit sa mustre chiar in fata pe imparatul Valens, cazut si el în erezia lui Arie.
Tatal Sfantului Vasile era din Pont si se numea tot Vasile, iar maica sa era din Capadocia si se numea Emilia. Sfantul Vasile a intrecut in stiinta pe cei din timpul sau si pe cei din vechime, caci invatase toata filozofia si toate stiintele din vremea aceea. Deci, covarsind pe toti nu numai cu filozofia si cu mintea cea ascutita, ci si cu puterea si viata cea imbunatatita, a fost sfintit arhiereu al Arhiepiscopiei din Cezareea Capadociei.
Ca arhiereu, a dus lupte grele pentru credinta ortodoxa, punand in uimire chiar pe dregatorul locului, care nu s-a putut impotrivi intelepciunii si tariei in credinta a sfantului. Prin cuvantarile sale a lovit in credintele gresite ale ereticilor; a dat invataturi si indemnuri pentru buna intocmire a obiceiurilor; a luminat tainele cele adanci ale fapturii; a pastorit turma lui Hristos, invatand pe toti si ajutand pe saraci, pe bolnavi si pe batrani, in asezamantul sau vestit, numit Vasiliada. A trecut catre Domnul in anul 379, cand nu implinise inca 50 de ani.
Si era Sfantul Vasile om foarte inalt la stat si drept ca o faclie; uscativ si slabit de ajunare şi de veghere; oaches la fata, dar obrazul ingalbenit; nasul lunguiet; sprancenele cercuite si plecate, asemenea omului ganditor; fruntea incretita; umerii obrajilor iesiti, tamplele adancite; cam plesuv la par; cu barba destul de lunga, carunta pe jumatate. Pomenirea lui se savarseste în Sfânta Biserică sobornicească.
In epistola catre prietenul Grigore despre pastrarea linistii inimii, Sfantul Vasile cel mare spune urmatoarele:
“Trebuie sa ne straduim sa pastram mintea in stare de liniste. Pentru ca aceasta este ca ochiul care prin neincetata lui miscare, cand intorcandu-se spre cele din dreapta si din stanga, cand intorcandu-se, cu regularitate, in sus si in jos, nu poate sa vada clar ceea ce se afla inaintea lui, ci privirea lui trebuie sa se fixeze ferm catre obiectul privit, daca e cazul sa stabileasca un aspect clar al lui; astfel si mintea omului, cand este purtata de nenumarate griji lumesti nu este in stare sa fixeze adevarul.”
Pentru a pastra mintea in starea de liniste Sfantul Vasile cel Mare, scrie urmatoarele:
“Iar de acestea exista o singura scapare, separarea de toata lumea. Dar separarea de lume nu inseamna simplu indepartarea trupeasca de ea, ci desprinderea sufletului de simpatia fata de trup, in asa masura incat cineva sa devina fara tara, fara casa, fara prieten, sarac, fara avere personala, fara mijloace de intretinere, fara intreprinderi, fara relatii sociale, necunoscator al invatamintelor omenesti, gata sa primeasca in inima impresii care iau nastere din invatatura dumnezeiască. Dar pregatirea inimii pentru aceasta este dezvatarea celor invatate din obiceiul rau, care o stapaneau deja. Caci nici pe tablita de ceara nu este posibil sa scrie cineva, daca n-a inlaturat mai intai literele care erau scrise pe ea mai inainte; nici sufletul nu este cu putinta sa fie aprovizionat cu dogmele dumnezeiesti, daca n-au fost scoase (mai întai) preocuparile lui din obicei. Spre acest scop, asadar, pustia ne procura cel mai mare folos, imblanzind patimile noastre si dand gandului odihna ca sa le dezradacineze desavarsit din suflet. Caci, asa cum animalele salbatice sant usor de condus cand sant imblanzite, la fel si placerile, maniile si supararile rele, veninoase impotriva sufletului, cand sant imblanzite prin liniste si inceteaza sa mai irite prin continua excitare, devin usor de invins prin puterea raţiunii. Mintea, eliberată de grijile pamantesti, trece toata atentia ei la dobandirea bunurilor vesnice, adica la cum sa dobandeasca intelepciunea si curajul, dreptatea si prudenta, precum si atatea alte virtuti, care fac in stare barbatul bun sa indeplineasca toate indatoririle vieţii.”
