Sfantul Stefan este primul care si-a dat viata pentru Hristos, pentru ca vestea cea buna a mantuirii sa biruiasca. Adica inaintea tuturor Apostolilor, care au mai continuat mult timp sa raspandeasca dreapta invatatura.
El este inceputul unui lung sir de martiraje si a celor mai puternice marturii de credinta. A fost ucis pentru ca credea cu tarie in Hristos ca fiu al lui Dumnezeu si Mantuitor al lumii. Si atunci din dragoste pentru oamenii din jurul lui le marturisea cum stia mai bine toata credinta sa, pentru a nu-i lasa straini de aceasta bucurie. A facut-o pana la sacrificiu. In vremea aceea numarul celor care credeau in Hristos crestea din zi în zi si, cu cat sporeau, cu atat Apostolii faceau fata mai greu. De aceea au pus sa caute sapte barbati, se spune „cu nume bun“, adica plini de Duh Sfant si de intelepciune, pe care sa-i randuiasca sa-i ajute. Si l-au ales si pe Stefan.
Mucenicia Sfantului Stefan nu este foarte spectaculoasă. Ea se petrece ca urmare a furiei iudeilor care nu au reusit în niciun fel sa il invinga in cuvant. Discursul pe care el il rostea in apararea sa a cazut de fapt ca un act acuzator la adresa faptelor lor pline de ipocrizie. „Iar ei, strigand cu glas mare – spune Scriptura–, si-au astupat urechile si au navalit asupra lui. Si, scotandu-l afara din cetate il bateau cu pietre. Iar martorii si-au pus hainele la picioarele unui tanar, numit Saul (care va deveni mai tarziu Sfantul Pavel). Si-l bateau cu pietre pe Stefan care se ruga si zicea: Doamne Iisuse Hristoase, primeste duhul meu! Si, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti lor pacatul acesta! Si zicand aceasta a adormit“.
