Neamul nostru romanesc, ortodox fiind din nastere, a nutrit o evlavie deosebită fata de Maica Domnului.
Si aceasta evlavie s-a manifestat in primul rand prin cinstirea ei in cadrul sfintelor slujbe, prin zidirea de biserici si manastiri inchinate ei, prin purtarea cu drag a numelui ei, ca si prin anumite devotiuni populare prin care s-a manifestat dragostea sa fata de “Maicuta Domnului”.
In fiecare an, in perioada Postului Sfintei Marii, evlavia romanilor sporeste in chip deosebit, mai ales in Ardeal. In aceste zile, in fiecare seara s-a savarsit in biserici Paraclisul Maicii Domnului, pe care-l canta tot poporul in frunte cu preotul, iar in preajma zilei de 15 august se organizeaza pelerinaje la sanctuarele mariane din Ardeal: Nicula (imaginea de sus), Rohia, Izbuc, Ramet, Recea, unde mii de pelerini vin pe jos cu praporii si icoanele in frunte, cantand imne in cinstea Maicii Domnului si participand apoi la slujbele de hram.
Grecii numesc Praznicul Adormirii Maicii Domnului “Pastile verii”. Si cu adevarat, si la noi, la romani, in aceste zile este o atmosfera pascala, o atmosfera de bucurie si de speranta pentru toti cei care alearga la folosinta Maicii Sfinte, citindu-i Paraclisul si cantandu-i in ajun Prohodul, la fel ca si in Vinerea Mare. Nu cred ca mai exista un popor pe lume care sa aiba o asa de mare evlavie catre Maica Domnului ca poporul roman. Si aceasta evlavie i-a fost rasplatita dintotdeauna prin ocrotirea pe care Sfanta Fecioara Maria a aratat-o pamantului romanesc si oamenilor lui, ferindu-i de toate incercarile si impilarile vazutilor si nevazutilor vrajmasi.
In decursul istoriei lui zbuciumate, neamul nostru a simtit cum “Maica Cerului, nadejdea poporului” i-a fost mereu in ajutor, ocrotind cu cinstitul ei omofor granitele rotunde ca o paine ale tarii noastre.
Avand in vedere frumusetile naturale ale tarii noastre, ca si multimea de biserici si manastiri inchinate Sfintei Fecioare Maria, multi au considerat ca Romania este “gradina Maicii Domnului”. Aceasta expresie a folosit-o si fericitul intru pomenire papa Ioan Paul al II-lea cand a vizitat tara noastra, in anul 1999. Iata deci cum episcopul Romei a recunoscut cognomenul dat Romaniei – tara latina de religie ortodoxa – de catre unii care au cunoscut de-a lungul vremii realitatile noastre.
Asa cum Sfantul Munte Athos este considerat si el a fi o gradină a Maicii Domnului, tot asa si tara noastra este o gradina sadita de rugaciunile si nevointele inaintasilor nostri intru pomenirea lui Dumnezeu, a Maicii Sale si a Sfintilor.
Este de datoria noastra, a celor de astazi, ca sa ne straduim ca intr-adevar denumirea de “gradina Maicii Domnului” sa fie viabila si acum, dar si pentru cei ce vor urma dupa noi.
Trebuie sa lucram si sa ne rugam ca valorile crestine, valori ale Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos sa se intruchipeze in gand si fapta, ca viata cea noua si bine-placuta a lui Dumnezeu si semenilor sa infloreasca si dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel “sa prisosim intru tot lucrul cel bun”.
Preasfintitul Visarion, Episcopul Tulcii
Sursa: www.ziarullumina.ro
