In primavara anului 1928, prin Moldova si Bucovina a plouat cenusa si pucioasa
In primavara anului 1928 s-a petrecut o infricosata aratare in nordul tarii, prin Moldova, Basarabia si Bucovina:
In dimineata zilei 26 aprilie, in unele parti, cerul s-a acoperit cu nori negri si infricosati; un strat de ceata si fum a astupat lumina soarelui; ziua la amiaza, s-a facut intuneric mare incat a trebuit aprinse lampile, a inceput o ploaie deasa, pe urma norii s-au inrosit putin si a inceput sa ploua cenusa cu miros de pucioasa. Casele, campul, strazile s-au umplut de un strat subtire de cenusa.
S-a lasat o pacla deasa de fum si bezna care a astupat cu totul lumina soarelui. Pe unele locuri, intunericul a fost complet ca noaptea. Asa a fost la Suceava si Siret. In oraselul Sadagura nu se putea umbla pe strazi.
Pe unele locuri, dupa incetarea ploii, a plouat cenusa goala. Norii cei infricosati, bezna si intunecimea au tinut pe alocuri aproape doua zile.
A plouat cam un litru de cenusa pe metrul patrat. Aceasta aratare s-a repetat de vreo trei ori. La cateva saptamani, prin unele parti din Moldova, a plouat pucioasa, un fel de praf de culoare galbuie, avand infatisarea fainii de porumb si un miros greu de pucioasa. Acest praf s-a depus pe case, pe strazi si pe campuri, in straturi de cativa centimetri. Ploaia a fost linistita si a tinut ceasuri intregi.
Despre cenusa si pucioasa cazute, invatatii au constatat ca ar contine materii inflamabile (ce se aprind).
Ne putem inchipui starea sufleteasca a oamenilor de prin partile acelea. Au trait clipe din clipele Sodomei si Gomorei. Au avut o zi si o noapte teribile, avand deasupra capului lor un cer infricosat din care ploua cenusa si ameninta cu foc si urgie. Parea ca s-a apropiat sfarsitul lumii. Oamenii nu stiau ce e de facut: sa se retraga prin case ori sa fuga pe camp. Pe unele locuri s-au tras clopotele bisericilor. Bisericile si sinagogile s-au umplut de oameni.
Lumea astepta ingrozita la ce va urma. Se impliniseră cuvintele Mantuitorului: „si oamenii isi vor da sufletul de groaza, in asteptarea lucrurilor care vor sa vie in lume” (Luca 21, 26). Oamenii din acele parti au trait clipe din clipele Sodomei si Gomorei. Dar oamenii au ramas numai cu spaima catorva zile. Si s-au intors iar la faradelegile lor. Cainta a tinut numai pana a tinut ploaia de cenusa si pucioasa. Ce teribil e crestinul de azi!
Autor: Iosif TRIFA,
Fragment din cartea “Sodoma si Gomora” – (Sibiu, 1 septembrie 1937)
