Cand pulberea mormintelor se misca
si din toate partile multimea mortilor alearga la picioarele dreptului
judecator, toate tainele se dezvaluie, constiinta nu mai are intunecimi si
fiecare asteapta in tacere, soarta ce-i este destinata pentru intotdeauna. Cele
doua cete se despart; sentinta cea mare e rostita. Inconjurat de multimea
stralucitoare a alesilor, Isus Hristos, se urca iarasi in slava Sa; satan i-si
apuca prada sa si o tareste in iad: toate s-au sfarsit pentru intotdeauna;
nimic nu mai ramane decat bucuriile cerului si deznadejedea iadului.

Sa traim cu prevedere pentru ziua judecatii

In toate
lucrurile cauta la sfarsit sa te intrebi, cum te vei infatisa inainte
strasnicului Judecator. Acestuia nu-i este nimic ascuns si astfel
va judeca dupa dreptate. Nu este important cum esti judecat de oameni pe
pamant. Important este sa iesi OK la judecata de dincolo de moarte. Este tragic
ca traim fara nici o prevedere pentru ziua judecatii. Acum este important sa ne
dezvinovatim. Acum lacrimile ne sunt ascultate, suspinul ne este primit
si durerea ne este curata.

Purificare pentru ziua
judecatii

Viata
este o continua incercare in care se purifica intocmai ca aurul in cuptor,
pentru barbatul care:

• se roaga pentru dusmani;
• iarta din inima greselile
  
  altora;
• i-si cere iertare cand supara pe
  
  altii;
• mai lesne se milostiveste decat
  
  se manie;
• care i-si face lui sila deseori
  
  pentru a supune carnea la duh;

Este mult mai
folositor a te spala de pacat cat esti in viata, decat a te incredinta dupa
moarte rugaciunilor urmasilor tai. Iar daca nu ai urmasi, care sa se roage, sperantele tale de
spalare a pacatului sunt zero.

In ce a pacatui omul, in
aceea se va pedepsii mai aspru

Daca urmezi
poftele trupului aduni mult material pentru ardere. In
ce a pacatui omul, in aceea se va pedepsii mai aspru, astfel:

• ghimpii puternici nu vor lasa in
  
  veci pe lenes in odihna;
• foamea si setea vor muncii pe
  
  lacom;
• in rusinea clocotitoare si in
  
  pucioasa fierbinte vor fi desfranatii;
• ca si cainele turbat va urla de
  
  durere pizmasul;
• rusinea si ocara navalnica va cadea pe cel mandru;
• saracia cu toate ticolasiile
  
  sale va apasa pe avar si zgarcit;

Acolo, un ceas
de chin va fi mai greu decat aici o suta de ani in cea mai aspra pocainta.
Acolo saracul si smeritul vor avea mare indrazneala iar cel mandru se va
cutremura.

Atunci, se va
vedea ca acela a fost Intelept si mare om in lumea aceasta care a invatat a
spune adevarul si a fi virtos, pentru Hristos.

Atunci ne vom
bucura pentru necazurile suferite cu rabdare; si toata “faradelegea isi va
stupa gura sa”.

Atunci va salta
de intristare tot necredinciosul.

Atunci trupul
pedepsit aici, pentru duh, se va bucura mai mult decat ar fi avut, pe pamant,
toate bunurile.

Atunci
imbracamintea cea groasa a dreptilor va straluci, iar cea de matase a
pacatosilor se va intuneca.

Atunci proasta
casuta a saracului in care locuia fapta buna, se va pretui mai scump decat
palatul aurit al bogatului, in care domnea pacatul.

Atunci, mai
mult va putea rabdarea statornica, decat toata puterea lumii si ascultarea
simpla se va inalta peste toata vicleana intelepciune a capului celui mai mare
intrigat.

Atunci o
constiinta buna si curata va inveseli mai mult, decat toata invatatura filozofului.

Atunci,
lepadarea de bogatii va apasa in cumpana mai mult decat toate comorile
pamantului.

Atunci,
aducerea aminte de o rugaciune sfanta iti va pricinui mai multa bucurie, decat
pranzul cel mai stralucit.

Atunci vor fi
laudate faptele cele mai bune decat cuvintele cele mai frumoase.

Atunci viata
aspra, lepadarea de sine, pocainta, vor plati mai mult decat toate placerile
lumii.

Trebuie sa
invatam sa patimim putin acum, ca sa fim scapati atunci de suferinte mai mari.

Acum trebuie sa
rabdam durerea cea mica, pentru a nu suferi muncile fara sfarsit ale iadului.

Sunt doua feluri
de bucurii care nu se pot unii, repectiv, placerile trecatoare pe pamant si bucuria
vesnica in cer cu Isus Hristos.

Toate bucuriile
de pe pamant sunt pana la urma o desertaciune, in afara de aceea de a iubii pe
Dumnezeu si a sluji Lui, Unuia.

Cel ce iubeste
pe Dumnezeu cu toata inima sa nu se teme nici de moarte, nici de chin, nici de
judecata, nici de iad, pentruca dragostea cea desavarsita ii daruieste puterea
de a se apropia cu indrazneala de Dumnezeu.

Daca
nu avem inca dragoste de Dumnezeu ne este de folos si frica de iad.

Orice om care
leapada frica de Dumneze si frica de iad, nu va ramane multa vreme in dragostea
binelui, ci curand va cadea in cursa diavolului.