In fiecare an, pe 21 mai, crestinatatea cinsteste pe Sfintii Imparati Constantin si pe mama sa Elena, ca pe niste Apostoli ai crestinismului.
Motivele pentru care cei doi sunt cinstiti ca niste Apostoli sunt numeroase. Sf. Elena a gasit lemnul Sf. Cruci pe care a fost Rastignit Domnul (de aceea a fost supranumita si Elena Crucii) si a initiat constructia catorva biserici in locurile de importanta maxima: Mormantul de la Ierusalim, Bethleem, Muntele Maslinilor (locul unde Hristos ne-a invatat “Tatal nostru”) etc. Ea a fost si sfetnicul crestin al fiului ei, Imparatul Constantin, supranumit cel Mare.
La randul sau, Imparatul Constanti a pus bazele unei relatii de dialog intre Biserica si autoritatile lumesti, la vremea aceea imperiale. Astfel, adoptand o pozitie de toleranta religioasa, contrara mentalitatilor vremii, a dat celebrul Edict de la Milan (313) prin care crestinismul era scos din randul religiilor ilegale. Apoi s-a preocupat indeaproape de lucrarile Sinodului I Ecumenic, care a stabilit calitatea divino-umana a Mantuitorului. Dincolo de evlavia sa, Imparatul avea si un motiv administrativ: nevoia de pace sociala si armonie, intrucat polemicile dintre taberele adverse ajunsesera la cote problematice.
Prin toate acestea si multe altele, cei doi Sfinti Imparati au pus, practic, bazele dezvoltarii ulterioare a civilizatiei crestine. Dar si atunci, ca si acum, s-au gasit destule voci care sa critice activitatea si importanta acordata. Sfintii Imparati au demonstrat ca autoritatea statala se poate desavarsi ea insasi, cand reprezentantii ei implinesc binele, dreptatea si iubirea.
PS. Legaturile noastre cu Constantin cel Mare sunt dovedite chiar si de numele orasului Constanta, care este denumit dupa numele surorii Imparatului: Constantiana.
