Dumnezeu cel iubitor de oameni, voieste ca sa uneasca pe oameni unii cu altii. Pentru aceasta a pus in raporturile dintre oameni o lege atat de constrangatoare, incat fiecare om, pentru folosul lui propriu sa aiba nevoie de ajutorul altuia.
Agricultorul, de pilda, nu seamana numai atat grau cat ii este lui de ajuns, caci daca ar face asa si-ar primejdui si existenta sa si pe a celorlalti. De asemeni si ostasul nu se expune pericolelor razboiului ca sa se salveze numai pe el si pe ai lui, ci ca sa dea siguranta si liniste si tarii sale.
La fel si negustorul nu aduce numai atata marfa cat ii este lui de ajuns, ci si pentru multi altii. Daca n-ar fi pus Dumnezeu intre oameni legea de a avea fiecare nevoie de ajutorul altuia, in adevar oamenii n-ar urmari deloc folosul celor din jurul lor; dar pentru aceasta Dumnezeu a inlantuit in asa fel lucrurile ca nimeni sa nu poata ajunge la folosul sau pana ce mai intai n-a contribuit la folosul celorlalti.
Nici chiar sa ne mantuim nu-i cu putinta daca nu avem aceasta dragoste unii fata de altii. Mai mult: chiar daca ai ajunge la cea mai inalta conceptie despre viata, dar daca nu te-ai ingriji de cei pierduti, nu vei dobandi nici o indrazneala inaintea lui Dumnezeu.
Pentru aceasta Dumnezeu ne-a dat o singura faclie: soarele; a intins un singur acoperamânt: cerul; ne-a dat o singura masa: pamantul. N-a daruit bogatului mai mult si ceva mai de pret, iar saracului mai putin si ceva de mai mica valoare. Asta pentru ca unirea unora cu altii sa fie puternica si de nedesfacut si pentru ca sa nu poata zice cineva: Cutare nu-mi este prieten, nici ruda, nici vecin si nu ma leaga nimic de el. Pentru ce sa am vreo legatura cu el ? Pentru ce sa vorbesc cu el?
Dragostea pe care trebuie sa o aratam unii fata de altii trebuie sa depaseasca apropierea ce exista intre prieteni. Se cade sa fie atat de mare cat este de mare dragostea unui madular al corpului nostru fata de alt madular. In adevar; un madular n-ar putea sa zica altuia, caci ar fi de ras: Ce legatura si ce apropiere am eu cu tine? Tot astfel nici un om n-ar putea sa zica asa fratelui sau. Chiar daca nu ti-i ruda si nici prieten, totusi este om, are aceeasi fire ca si tine, are acelasi Stapan si s-a nascut pe acelas pamant.
Cu privire la bani, laudam pe cei cari nu au nici o datorie; cu privire la dragoste, insa, pe aceia ii aplaudam si-i admiram cari sant necontenit datori. Sa fim convinsi deci de aceste cuvinte si ss ne iubim unii pe altii. Daca cineva ar vrea sa se despartă de tine, tu nu sfarama legatura dragostei si nici nu rosti acel cuvant de ghiata : „Daca ma iubeste, il iubesc si eu!” Este la fel cu a zice: „Daca nu ma iubeste ochiul cel drept, il scot!” Dimpotriva, cand nu vrea sa te iubeasca, atunci arata-i mai multa dragoste ca sa-l atragi spre tine.
Caci cu adevarat este madular al tau. Cand un madular s-a rupt din trupul nostru din vreo nenorocire oarecare, facem tot ce se poate si ne aratam atunci mai mare grija ca sa-l punem la locul lui iarasi. Asa trebuie sa ne purtam si cu cei cari nu ne arata dragoste. Atunci este rasplata noastra mai mare, cand vom atrage prin dragostea noastra, pe cel care nu vrea sa ne iubeasca. Daca Domnul ne porunceste sa chemam la cina sau la ospat pe cei cari nu pot sa ne rasplateasca spre a avea si mai mare rasplata de la Dumnezeu, cu cat mai mult trebue sa facem aceasta cand este vorba de dragoste.
Daca iubesti pe cel care te iubeste, ti-ai primit răsplata; dar daca iubesti pe cel care nu te iubeste, iti este dator Dumnezeu in locul aceluia. Dar in afara de aceasta: Cand te iubeste cineva nu trebue sa-ti dai multa silinta sa-l iubesti si tu; cand insa nu te iubeste, ai nevoie de ajutor. Sa nu faci deci pricina de trandavie pricina dragostei ! Nici nu spune: „Nu-mi pasa de el daca e bolnav !”
Caci este o boala racirea dragostei. Ci tu incalzeste ceiace s-a racit. Daca vrei sa fii iubit mult, iubeste si tu mult ! Cand nu iubim puternic pe cineva sa nu cerem nici de la acela, chiar daca ar fi mare, chiar daca ar fi celebru, sa ne iubeasca puternic; dar cand iubim pe cineva cu caldura si sinceritate chiar daca cel iubit este mic si neinsemnat, atunci dragostea aceluia fata de noi ne inconjoara cu cea mai mare slava.
Daca nu stii sa te porti bine cu fratele tau, cum vei putea sa te porti bine cu un strain ? Daca nu stii sa-ti carmuiesti bine madularul tau propriu, cum vei putea sa atragi spre tine pe unul din afara ta si sa te unesti cu el ? Vrei ca sa nu auzi vorbindu-se de rau de tine ? Nu vorbi nici tu de rau pe altii ! Doresti sa fii laudat ? Lauda si tu! Vrei sa fii miluit? Milueste si tu ! Vrei sa fii iertat ? Iarta si tu ! Vrei sa nu ti se ia bunurile tale? Nu rapi nici tu pe ale altora ! Asa sa ne purtam cu cei din jurul nostru, cum dorim sa se poarte si ei cu noi !
Dupa cum sufletul fara trup si trupul fara suflet nu formeaza omul, tot astfel nu se poate vorbi de dragoste fata de Dumnezeu daca nu este insotita de dragostea fata de aproapele. Vrei sa ajuti pe cineva? Nu te împiedec! Fa-o insa fara sa pagubesti sau sa superi pe altul! Ne-au fost dati invatatori nu ca sa ne razboim unii cu altii, ci ca sa ne unim unii cu altii. Pentru ce esti singur? Pentru ce nu-ti faci multi prieteni? Pentru ce nu te faci creatorul dragostei? Pentru ce nu te faci izvoditorul prieteniei, cea mai mare lauda a virtutii?
Dupa cum cei cari sunt rai, printr-o tacita intelegere supara mai mult pe Dumnezeu, tot astfel cei cari traiesc in unire si prietenie sunt buni si bucura mai mult pe Dumnezeu.
Nu te uni cu cei multi la rau ! Inainte de a-ti construi case, inainte de a-ti procura alte lucruri, fa-ti prieteni ! Daca facatorul de pace este fiu al lui Dumnezeu, cu cat mai mult este fiu al lui Dumnezeu cel care face prieteni ! Daca se chiama fiu al lui Dumnezeu cel care impaca numai pe altii, de ce numire nu este vrednic cel care face prieteni pe cei impacati?
Caci daca diavolul ne porunceste tuturor ca sa ajungem vrajmasi unii altora, Dumnezeu dimpotriva ne porunceste sa ne iubim si sa fim prieteni. Diavolul, lipindu-ne inima de lut si de constructii de caramida, adica de bogatie, nu ne lasa sa rasuflam putin nici noaptea. Dumnezeu, insa, ne izbaveste de aceasta grija zadarnica si inutila si ne porunceste sa ne adunam comori in ceruri.
Sa nu fiti nemultumiti de cuvintele pe care am sa vi le spun ! Eu numesc prieten al meu nu numai pe cel care ma lauda, ci si pe cel care ma mustra pentru a-mi indrepta gresalele mele. Mai cu seama acesta din urma mi se pare ca este prieten al meu si ca ma iubeste. Nu ti-i deloc prieten, in adevar, acela care lauda toate faptele tale fara deosebire si pe cele bune si pe cele rele. Unul ca acesta nu ti-i prieten, ci un inselator si un fatarnic.
Acela ti-e prieten si om cu dragoste si grija de tine, care te lauda cand ai savarsit o fapta buna si te mustra cand ai pacatuit cu ceva. In adevar, prietenul, chiar daca te-ar mustra pe drept sau pe nedrept nu te jigneste, pentru ca o face cu dorinta de a te indrepta. Vrajmasul, insa, chiar daca te-ar mustra pe buna dreptate, nu o face ca sa te indrepte, ci se sileste sa te dojeneasca mai mult spre a te face de ras.
Astfel, iubitilor, nimic nu se poate asemana cu unirea si dragostea. Unde este dragoste si unire unul nu este singur, ci impreuna cu multi altii. Caci daca sant doi oameni sau zece uniti intr-un singur suflet prin dragoste, unul din acestia nu mai este unul, ci fiecare din ei devine doi sau zece ; vei gasi in cei zece pe unul si in cel unul pe zece.
Ioan Hrisostom sau Ioan Gura de Aur, (344-407) patriarh al Constantinopolului, unul din cei patru mari Parinti ai Bisericii Ortodoxe.
