Succesele obtinute de o serie de regiuni rurale ale UE arata ca a traii si a produce la tara nu sunt in sine obstacole pentru o dezvoltare economica si nici pentru cresterea numarului locurilor de muncă. Unele regiuni rurale au devenit chiar foarte competitive in sectorul agricol sau turistic.
Totusi numeroase zone rurale nu au reusit inca sa realizeze o reconversie structurală. Ele se vad confruntate cu probleme economice considerabile, deseori legate de situatia lor periferica. Slabiciunea structurala a acestor zone poate avea cauze diverse: o pondere ridicata a numarului celor ocupati in agricultura, o densitate redusa a populatiei, o proasta accesibilitate, handicapuri climatice, lipsa de infrastructuri, lacune structurale de dezvoltare, o structura sectoriala defavorabila, conditii de productie agricola inadaptate.
Spatiile rurale supuse unor noi constrangeri legate de cresterea economica si de presiunea cauzata de urbanizarea oraselor vecine, ca si zonele amenintate de declinul agriculturii, trebuie sa faca fata unor probleme considerabile. In trecut , zonele rurale au fost deseori considerate de politică ca spatii omogene confruntate cu aceleasi impedimente si dispunand de acelasi potential de dezvoltare. Aceasta optica nu corespunde realitatii UE.
Singurele caracteristici care sunt inca comune tuturor zonelor rurale sunt densitatea redusa a populatiei si o utilizare a terenurilor cu vocatie esential agricola. Din contra, ele sunt foarte diferite in ceea ce priveste modalitatile si perspectivele lor de dezvoltare.
Diversitatea dezvoltarii rurale in UE arata in mod clar ca strategiile de dezvoltare spatiala trebuie sa se bazeze pe conditiile, specificul si necesitatile locale si regionale. Este de asteptat ca acest interes crescand acordat parteneriatului intre orase si mediul rural sa dea un nou impuls. Este vorba in primul rand de o viziune integrata care priveste orasul si ruralul ca o unitate spatiala functionala, caracterizata de interrelatii si dependente multiple. Un clivaj net intre oras si rural in interiorul unei regiuni face abstractie de faptul ca numai regiunile sunt in masura sa creeze piete pentru locuri de munca, informatii si comunicare.
Regiunea este deci in cele mai multe cazuri nivelul indicat, ca de interventie si realizare si nivelul adecvat pentru analiza unui mare numar de probleme ale dezvoltarii spatiale. Intr-un sistem urban policentric, orasele mici si mijlocii si interconexiunile lor constituie noduri importante ale structurii spatiale, mai ales in mediul rural. In zonele rurale in dificultate, numai ele sunt in masura sa propuna infrastructuri si servicii activitatilor economice ale regiunii, si sa faciliteze accesul la piete de munca mai mari.
Este bine sa se acorde o atentie speciala oraselor “de la tara” in cadrul conceptiei de strategie integrata de dezvoltare rurala. In prezent, cresterea economica supune zonele rurale unor neajunsuri privind mediul. Acestea includ printre altele: presiunea crescanda a urbanizarii asupra spatiilor neconstruite din zonele din apropierea oraselor; cresterea numarului de rezidente principale si secundare; incidentele negative ale unor noi activitati de agrement; poluarea solului aerului si apei provocate de tratarea si stocarea deseurilor. Turismul de masa ameninta atractivitatea zonelor interesante din punct de vedere al peisajului, cum sunt regiunile montane si costiere. Utilizarea intensiva cu scopuri agricole poate si ea sa genereze presiuni asupra solului si sa puna peisajul cultural in pericol.
Numai o planificare regionala adecvata a utilizarii terenului si masuri corespunzatoare in materie de politica de mediu si agricola vor permite reducerea acestor daune (de exemplu restabilirea biodiversitatii, diminuarea poluarii solului, extinderea si diversificarea practicilor agricole). In zonele care dispun de structuri de productie mai putin favorabile, agricultura trebuie sa faca fata si concurentei internationale.
Se deschid posibilitatii noi gratie dezvoltarii unor produse agricole de inalta calitate, unor strategii adaptate pentru comercializarea lor si redecoperirii multifunctionalitatii agriculturii, adica diversificarii surselor de venituri in exploatarile agricole (ca de exemplu vacante la ferma, dezvoltarea energiei eoliene). Societatea acorda din ce în ce mai mult valoare pastrarii mediului si peisajelor culturale, ceea ce ofera sectorului agricol posibilitat de munca mai divesificate.
Oferte de pregatire si de formare adecvata pot contribui la dezvoltarea surselor de venit alternativ, pe langa cele furnizate de agricultura.
Ca atare, zonele rurale structural slabe ale UE merita o atentie speciala. In toate aceste zone trebuie incercata diversificarea economiei rurale cu scopul de a evita dependenta de o structură monofunctionala si de a crea posibilitatea unor slujbe purtatoare de viitor.
Orasele mici si mijlocii ale acestor regiuni constituie un pol pentru dezvoltarea activitatii industriale si de servicii, pentru cercetare si tehnologie, turism si agrement. Procesul de diversificare interna a economiei rurale genereaza relatii si retele care depasesc cadrul regional, stabilesc contacte cu piete noi si alte intreprinderii si dau acces la informatii si cunoastere.
Zonele rurale ale UE dispun de un important potential de energii regenerabile, ca de exemplu energia solara, eoliana, hidraulica, energie plecand de la biomasa si chiar de la deseuri urbane( productie de metan). Aceasta deschide perspective interesante in materie de diversificare economica si de productie energetica nepoluanta. Furnizarea de energie excedentara marilor retele energetice va constitui o etapa ulterioara.
In Romania trebuie sa punem la punct perspective originale de dezvoltare rurala. Trebuie descoperit potentialul autohton si ralizat schimbul de experienta cu alte regiuni. Nu trebuie sa transpunem modele de dezvoltare provenite din alte parti ale UE.
Strategiile politice trebuie sa puna la dispozitia zonelor rurale instrumente care sa permita factorilor regionali si locali sa faca fata dificultatilor intr-o maniera cat mai flexibila.
Politica privind amenajarea teritoriului, conform programului de guvernare (Capitolul 16) al Roamniei are urmatoarele obiective majore:
· dezvoltarea echilibrata si policentrica a sistemului urban, precum si realizarea parteneriatului intre zonele urbane si rurale.
· identificarea si stabilirea zonelor de dezvoltare urbana policentrica, pentru a facilita deconcentarea spatiala, dezvoltarea si extinderea functiilor urbane catre zonele periferice, periurbane si localitatile aflate la distanta scurta de aglomerarile urbane in afara zonei periurbane;
· incurajarea formarii retelelor de dezvoltare policentrica. Aceste retele vor fi structuri de cooperare si coordonare intre autoritatile administratiei publice locale infiintate cu rolul de a elabora si aplica planuri de dezvoltare a zonelor urbane policentrice. Aceste planuri vor cuprinde planurile de dezvoltare locala comprehensiva si PUG-urile (planurile de urbanism general) si se vor integra, la randul lor in planurile de dezvoltare judeteana si regionala;
· stabilirea cooperarii intre universitati, centre de cercetare si autoritatile locale si regionale pentru infiintarea tehnopol-urilor ca centre de difuzie a rezultatelor cercetarii–inovarii;
· promovarea programelor de cooperare transfrontaliera si a retelelor trans-nationale;
· extinderea programelor de reabilitare si modernizare a infrastructurii fizice in orasele mici si mijlocii; formarea retelelor de cooperare intre aceste orase;
· dezvoltarea cailor de transport si a serviciilor/utilitatilor publice, a managementului deseurilor si a resurselor pentru utilităţi publice (apa, gaz, energie), inclusiv prezervarea si extinderea zonelor naturale si a spatiilor verzi in intra- si extravilan;
· promovarea unei dezvoltari integrate urban-rual, prin incurajarea cooperarii intre autoritatile administratiei publice locale in special intre localitatile apropiate;
· identificarea posibilitatii de cooperare intre localitatile urbane si rurale apropiate pentru realizarea de investitii in infrastructura, asigurarea serviciilor de transport public, prezervarea capitalului cultural şi natural.
