In ultima perioada, toata lumea vorbeste despre automobilele care se conduc singure, dar agricultorii au folosit deja de mai bine de un deceniu tractoarele autonome, in special datorita parteneriatului dintre John Deere si JPL (Jet Propulsion Laboratory – NASA) pentru implementarea tehnologiei GPS.

Totul a inceput la mijlocul anilor 1990, cand John Deere, cu sediul in Moline, Illinois, a inceput sa utilizeze GPS (o tehnologie inca noua in acea perioada), pentru agricultura de precizie. Compania a combinat datele de localizare GPS cu cele de la senzorii unei combine de recoltat pentru a determina randamentul culturilor in diferitele zone ale campului.

Aceste informatii pot ajuta fermierii sa aloce mai bine resursele si sa determine care soiuri si practici agricole sunt cele mai productive.

Dar John Deere a vrut sa mearga un pas mai departe, pentru a crea un sistem care sa poata ghida tractorul in mod autonom. Provocarea a fost ca GPS-ul evea erori de ghidaj de pana la aproximativ 9 metri. Cercetatorii de la JPL (NASA – Jet Propulsion Laboratory), unde a fost dezvoltat primul sistem global GPS de urmarire prin satelitii, lucrau deja la un element esential: un instrument de streaming a datelor de urmarire prin satelit in timp real prin intermediul internetului, mai degraba decat colectarea intermitenta prin linii telefonice.

Datorita unei finantari majore din partea Administratiei Federale a Aviatiei, care dorea sa ofere pilotilor date GPS fiabile, echipa JPL a reusit sa dezvolte software-ul necesar. Fiind o tehnologie revolutionara, JPL a fost abordata de multe companii, una dintre acestea fiind si John Deere.

John Deere lucra deja la propria sa tehnologie pentru corectarea semnalelor GPS in colaborare cu o alta companie, NavCom, pe care John Deere a dobandit-o ulterior. Pana in 2003, compania a dezvoltat un sistem de auto-orientare care avea o precizie de pana la un inch.

Cu toate acestea, sistemul nu a fost complet fiabil, deoarece semnalul sau radio putea fi uneori slab sau se pierdea daca era o diferenta mare de nivel, de exemplu un deal. Mai mult decat atat, a fost costisitor si era necesara instalarea unuia sau mai multor turnuri de semnalizare.

Astfel, in 2004, John Deere a incercat ceva diferit, modificand receptoarele GPS StarFire, astfel incat sa se poata conecta la reteaua globala de statii de la NASA si sa integreze software-ul JPL. Sistemul, odata conectat, avea o precizie pana la nivel de centimetru, dar, cu atat mai important, prin aceasta solutie, John Deere ar fi putut sa ofere clientilor sai din intreaga lume un echipament de auto-conducere.

 

Beneficiile tractoarelor si combinelor autonome

In mod obisnuit, fara tehnologia GPS, randurile parcurse de un utilaj agricol se suprapun cu aproximativ 10 la suta. Aceasta inseamna ca o parte semnificativa a campului primeste dublul semintelor necesare, ingrasamantului si pesticidului, iar lucrarea dureaza mai mult decat este necesar.

Eliminarea acestor suprapuneri reduce, de asemenea, costurile combustibilului utilizat, uzura masinilor si timpul operatorului. Auto-orientarea masinilor agricole a avut un impact major asupra economiilor realizate de fermieri, contribuind, de asemenea, la imbunatatirea cantitatatii si calitatii recoltei.

In 2015, aproximativ jumatate din suprafata agricola a Europei si o treime din suprafata cultivata in America de Nord erau deja cultivate utilizand sistemele de auto-orientare. In Australia procentul era si mai mare, peste 90% din terenurile agricole fiind lucrate folosind acest sistem.

In tot acest timp, John Deere si-a perfectionat propriile tehnologii de precizie, licenta cu NASA expirand in 2015, acum bazandu-se pe propriul sistem. Totusi tehnologiile de precizie care s-au dezvoltat initial din parteneriatul companiei John Deere cu JPL nu numai ca a dat nastere unor imbunatatiri semnificative in sectorul agricol, ci a contribuit si la popularizarea notiunii de agricultura de precizie.

sursa: NASA