Referitor la subventiile acordate unitatilor bisericesti, Patriarhia Romana precizeaza:
Conform articolelor 169 si 170 din Statutul pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, bunurile comune ale parohiilor, schiturilor, manastirilor, protopopiatelor, vicariatelor, episcopiilor, arhiepiscopiilor, mitropoliilor si Patriarhiei, asociatiilor si fundatiilor constituite de Biserica, intre care terenurile agricole, padurile, pasunile, viile, livezile, gradinile etc. fac parte din patrimoniul bisericesc. Acestea sunt administrate conform destinatiei lor pentru intretinerea bisericilor si manastirilor, precum si pentru sustinerea operei misionar-pastorale, social-filantropice, educationale si culturale a Bisericii.
Cea mai mare parte a unitatilor bisericesti (parohii si manastiri sarace din mediul rural) care detin in proprietate suprafete agricole mici le-au arendat, iar arendasul este cel care, potrivit prevederilor legale, primeste subventia de la bugetul de Stat si are obligatia de a justifica modul utilizarii banilor primiti. Veniturile obtinute in urma arendarii suprafetelor agricole sunt folosite de unitatile bisericesti pentru intretinerea locasurilor de cult si activitatile socio-educationale ale acestora.
Unitatile bisericesti care detin suprafete de teren arabil mai mari si au capacitatea de a le lucra in regie proprie justifica de asemenea subventiile primite de la Stat conform legislatiei in vigoare. In cazul acestora, recolta obtinuta este folosita pentru intretinerea unitatii bisericesti, consumul propriu, precum si pentru aprovizionarea institutiilor sociale ale Bisericii Ortodoxe Romane (brutarii, cantine, asezaminte pentru copii, varstnici, persoane cu dizabilitati etc.).
Potrivit prevederilor statutare si hotararilor Sfantului Sinod, centrele eparhiale au responsabilitatea de a supraveghea administrarea corecta a bunurilor din patrimoniul bisericesc de catre fiecare parohie si manastire. In acest sens, mentionam faptul ca in evidenta contabila a fiecarei unitati bisericesti se inregistreaza distinct veniturile realizate in urma exploatarii terenurilor agricole, iar anual centrele eparhiale verifica gestiunea, disciplina financiar-contabila si modalitatea administrarii bunurilor, inclusiv veniturile realizate din cultivarea suprafetelor agricole si utilizarea acestora.
In concluzie, statutul de fermier activ nu poate fi refuzat unitatilor bisericesti care detin in proprietate si cultiva terenuri agricole. Desigur, autoritatile trebuie sa urmareasca cu responsabilitate corecta folosire a banilor primiti drept subventie de la Stat sau din fonduri europene. Mentionam ca unele unitati bisericesti au infiintat prin asociere cooperative agricole pentru ca sa cultive cat mai eficient terenurile agricole pe care le detin, fiind un exemplu in moderna si eficienta gestionare a acestora.
In prezent, problema principala ramane faptul ca unitatilor bisericesti li s-au restituit numai o parte din terenurile agricole si forestiere preluate abuziv de regimul comunist.
Patriarhia Romana
