Documente istorice de pe timpul unor domnitori romani atesta importanta sturionilor in tara noastra.
Astfel, Stefan fiul lui Alexandru Cel Bun, prin actul din 19 februarie 1446, daruieste anual Manastiriii Neamt, „2 maji de sturioni” si „3 cantare de icre negre”.
Din vremea lui Stefan cel Mare parvin doua acte (din 15 august 1471 si 22 ianuarie 1472), care amintesc de portul dunarean Chilia Veche, ca de un important centru de pescuit sturion.
Mircea cel Batran, prin actul din 11 mai 1409, aminteste de pescuit productiv de sturioni din Dunare.
Insa, in afara acestor date istorice, mai sunt cunoscute si scrierile unor calatori straini pe meleagurile noastre. Calugarul iezuit Mencinelli, care a patruns in Marea Neagra pe una din gurile Dunarii, in anii 1582-1586, povesteste ca a vazut pe malurile fluviului „protapuri pe care se uscau bucati de morun” si ca a cumparat chiar un morun din care a scos „un butoias de icre negre”
Un alt calugar, italianul Nicol Barsi, trece prin tara noastra in anul 1633 si povesteste ca intr-o zi a vazut pe mal „doua mii de sturioni pe care ii sareaza si fac caviar bun, pentru care vin din Constantinopole, Polonia, Ungaria sa cumpere pesti si sa faca provizii pentru orasele lor.”
Remarcam si stirile calatorului englez Robert Bargrave care, in actombrie 1652, trecea prin portul Galati si remarca faptul ca se prindea mult morun si ca „morunul este foarte mare si are un gust delicios”
In una din operele de valoare a secolului XVII lea, Description du Danube, a lui L.F.Marsigli (1658-1730) este demn de retinut un pasaj cu prinderea sturionilor la Portile de Fier, un altul despre cega ca fiind cel mai gustos dintre sturionai. Tot in aceasta lucrare aflam ca din basica inotatoare, se prepara cleiul de morun, necesar limpezirii vinului, iar cleiul amestecat cu vin poate servii la obtinerea unor frumoase jeleuri , servite de obicei la mesele cele mai somtuoase.
Dr Lucian Ionita
