- Radacina;
- Tulpina;
- Frunza;
- Mugurii;
- lastarii si copili;
- Carceii.
Radacina
Radacina vitei de vie este compus din axul si ramificatiile radacinii.
Dupa origine, radacinile sunt embrionare si adventive. In cazul vitelor inmultite prin seminte radacinile sunt embrionare. La acestea, axul radacinii se formeaza din radicela embrionului provenita din samanta si se numeste radacina principala (pivot). La cele inmultite vegetativ, radacinile sunt adventive, axul radacinii provine dintr-o portiune de tulpină (butasi, marcota) pusa la inradacinat.
Pe radacina principala (pivotul radacinii) sau pe axul radacinii se formeaza ramificatiile de ordinul I, pe ele se prind ramificatiile de ordinul II si tot asa pana la ordinele VII – IX. La vitele obtinute din marcote sau din butasi lungi, ramificatiile de ordinul I formează doua sau mai multe etaje. Pe butasii lungi de 40 cm, radacinile de ordinul I, care apar in dreptul nodurilor se grupeaza la trei nivele diferite, formand trei etaje: etajul ramificatiilor inferioare sau bazale, al ramificatiilor mijlocii sau intermediare şi al ramificatiilor superioare (superficiale) sau de roua. Pentru productie, prezinta importanta ramificatiile de la baza butasului. De aceea, viticultorul determina fortifierea lor.
Unghiul geotropic reprezinta unghiul care se formeaza intre radacini si verticala locului, trecuta prin punctul lor de origine. Marimea unghiului geotropic este invers proportionala cu toleranta la seceta a speciei sau a soiului.
La o radacina in crestere, indiferent daca este embrionara, adventiva sau de ramificatie, deosebim urmatoarele zone morfologice exterioare, distincte: piloriza, varful vegetativ, zona neteda, zona pilifera si zona aspra .
Tulpina
Butucul (trunchiul) reprezint partea neramificata a sistemului aerian, prin care acesta se leaga de axul radacinii sau de pivotul radăcinii. Dupa origine, tulpina este embrionara (la vitele inmultite prin seminte) si neembrionara sau exogena (la cele inmultite vegetativ). La vitele altoite, imbinarea dintre altoi si portaltoi este desemnata de zona de concrestere, zona in care ingrosarile sunt evidente. La vitele cultivate in forme joase, trunchiul (butucul) nu depaseste inaltimea de 10 – 30 cm si poate avea o forma dilatata in partea de sus (ca o farfurie) sau alungita (ca un fus ingrosat). La vitele cultivate in forme semiinalte si inalte, tulpina are lungimi diferite.
Partea ramificata (coroana). Ele se pot grupa in: elemente de durata cu rol de schelet si elemente provizorii, cu rol de rodire (productie) si formare a scheletului.
Elementele de durata cu rol de schelet sunt bratele si cordoanele.
Bratele sunt elemente multianuale, pe care se lasa spre varf coarde mai tinere de doi ani, care au functii de formare si rodire. Ele pot fi simple (neramificate) sau compuse (ramificate). Braţele scurte (cotoare) au mai puţin de 50 cm lungime, sunt groase, lipsite de elasticitate şi pornesc direct din butuc. Cele lungi (corcani) au dimensiuni de 50 – 150 cm, sunt mai subtiri, elastice si au varsta de 3 – 6 ani .
Cordoanele sunt ramificatii multianuale, mai lungi si mai varstnice, pe care coardele mai tinere de doi ani cu functii de formare si rodire se lasa pe toata lungimea. Numarul cordoanelor la planta poate fi unul singur, dublu si multiplu.
Elementele cu functii de formare (înlocuire) sunt: cepii de inlocuire, coborare, rezerva si de siguranta.
Formatiunile cu functii de rod (productie) sunt: coardele de rod, corditele de rod si cepii de rod. Coardele, corditele si cepii pot fi prinsi izolat sau in asociaţie (veriga de rod sau cuplu de rod).
Frunza
Frunza la vita de vie este alcatuita din: limb, petiol şi stipele.
Limbul este alcatuit din mezofil şi 5 nervuri principale. Limbul poate avea forme rotund, reniform, pentagonala, (Fetească neagra), cuneiform si cordiform.
Dupa numarul lobilor, frunzele se clasifica in: frunze intregi, trilobate (Muscat Ottonel), 5 lobate (Feteasca alba). Multe soiuri nobile de vita de vie prezinta un polimorfism foliar accentuat. Pe acelasi butuc, chiar si pe acelasi lastar se afla frunze intregi, trilobate si 5 lobate (Pinot).
In functie de forma, dintii limbului sunt unghiulari cu marginile drepte (Mustoasa de Maderat), cu laturile convexe (Traminer roz). Dupa marime, dintii pot fi marunti, mijlocii (Riesling italian) si mari.
Mugurii
La vita de vie se intalnesc muguri solitari (cu un singur con de crestere) si muguri grupati (sub un invelis de protectie comun), cunoscuti sub denumirea de complex mugural sau ochi. In functie de pozitia lor pe lastar acestia pot fi: apicali (terminali) si laterali. Mugurii care apar si se formeaza la subsoara (axila) frunzei poarta denumirea de axilari. Cei de la insertia lastarilor, respectiv coardelor, poarta denumirea de coronari sau unghiulari. Mugurii de sub scoarta se numesc dorminzi, ei transformandu-se in lastari, numai in anumite conditii.
Lastarii si copilii
Lastarii si copilii reprezinta cresteri vegetative anuale, purtatoare de frunze. In functie de originea acestora, pot fi: vegetativi (formati din muguri) si generativi (obtinuti din seminte). Lastarii proveniti din complexul mugural sunt: principali (cand se formeaza din mugurele principal), de inlocuire (din mugurii stipelari), primari (de vara, copili) si lacomi. Lastarii principali pot fi roditori sau neroditori. Cei proveniti din mugurii dorminzi, existenti pe lemnul mai batran de doi ani, sub scoarta, se numesc lacomi.
La subsuoara frunzei lastarilor principali apar, anticipati, lastarii primari, de vara sau copilii. Ei se formează din primul varf de crestere vegetativ (mugurele primar) al complexului mugural si au o comportare diferita de cea a lastarilor principali. Copilii se deosebesc de lastarii principali prin alungirea primului internod si a unui numar mai redus de noduri fara carcei.
Carceii
Acestia se formeaza la nodurile lastarilor, opus frunzelor. La lastarii generativi, primele 7 – 9 noduri nu au carcei. Dispozitia carceilor de la acest nivel in sus poate fi continua (la fiecare nod), discontinua neregulata si discontinua regulata. Pe lastarii vegetativi, primele noduri de la baza (1 – 4 mai rar 1 – 7) nu au carcei, de la aceste nivele in sus asezarea este continua, discontinua regulata si discontinua neregulata.
Dispunerea carceilor reprezinta caracter de specie.
