Spanacul de Noua Zeelanda (Tetragonia) este cultivat pentru frunzele sale din care se prepara diferite mancaruri. Se deosebeste de spanacul obisnuit prin faptul ca da productii mari si de calitate in perioda de vara cand spanacul obisnuit da productii mici si de calitate inferiora.
O alta deosebire fata de spanacul obisnuit este aceea ca nu contine acid oxalic, fiind indicat in preparate dietetice. Spanacul de Noua Zeelanda contine proteine, grasimi, vitamine si saruri minerale. Este o cultura apreciata in toata Europa. La noi este mai putin cunoscut si se cultiva numai de amatori.
Este o planta anuala cu radacina puternic ramificata care patrunde adanc in sol. Tulpina este lunga de peste 1 m, taratoare si puternic ramificata cu frunze carnoase. Spanacul de Noua Zeelanda este sensibil la frig si nu suporta brumele.De acea este recomandat a se cultiva in zonele sudice ale tarii. Este pretentios fata de umiditate, mai ales in perioda germinarii. Sunt recomandate solurile mijlocii, fertile si bogate in humus.
Terenul unde va fi amplasat cultura va fi fertilizat organic, care va fi incorporat prin aratura adanca. Pe suprafete mari se executa primavara o erbicidare cu Ro’neet 3-5 l/ha, care se incorporeaza prin discuitura. Dupa 10 zile de la erbicidat se seamana cu samanta umectata in apa calda 24 de ore si apoi uscata. Pe suprafete mici cultura se infiinteaza prin rasad care se planteaza in a doua jumatate a lunii mai la distante de 25-30 cm intre plante pe rand.
Se executa 3-4 prasile mecanice si 1-2 prasile manuale. Se iriga de cate ori este nevoie si se fertilizeaza fazial. Prima recoltare se face la 70 de zile de la plantat sau rasarire prin detasarea frunzelor care au atins dimensiunile normale. Recoltarea urmatoare se face prin taierea lastarilor dupa care plantele regenereaza formand noi lastari. In cazul in care cultura se protejeaza cu folie se poate recolta si in lunile octombrie si noiembrie. Productia ajunge pana la 40 tone /ha.
Autor: Ing. Dan BUZESCU
