Radacinile de sfecla de zahar reprezinta o materie prima pentru industria extractiva a zaharului, motiv pentru care, ca orice materie prima, trebuie sa intruneasca o serie de caracteristici minimale.
Principalele caracteristici sunt:
- relativa uniformitate dimensionala;
- masa de radacini sa nu contina corpuri straine;
- radacinile sa fie pregatite pentru industrializare (sa fie decoletate);
- radacinile sa fie sanatoase, proaspete si turgescente.
Daca prima conditie este realizabila prin interventiile agrofitotehnice aplicate, ultimele trei caracteristici se realizeaza in procesul recoltarii.
Recoltarea sfeclei de zahar se deosebeste de recoltarea altor culturi agricole, caracterizandu-se printr-o serie de particularitati dintre care cea mai importanta se refera la momentul recoltarii.
Teoretic, momentul recoltarii este acela in care masa de radacini dintr-o cultura oarecare atinge maturitatea tehnologica, adica atinge nivelul maxim de puritate a sucului celular, care sa asigure o extractie a zaharului cu maximum de randament. Acest moment este greu de stabilit de catre cultivator, fiind necesara o serie de analize intr-un laborator specializat, motiv pentru care, in toata lumea, fabrica de zahar este cea care stabileste momentul cand se recolteaza o anumita cultura.
Legat de acest moment, trebuie sa mentionam ca graba in a recolta sfecla de zahar este de cele mai multe ori in dezavantajul cultivatorilor, deoarece, datorita caracteristicilor ei genetice, radacina de sfecla de zahar continua sa creasca in toamna pana cand temperatura mediului scade sub 8-10°C.
Cantitativ, 30 de zile avans de recoltare, la o cultura cu densitate de cca. 75000 de plante la hectar, pagubesc cultivatorul de cel putin 2-4 tone, daca cultura se afla intr-o stare normala de vegetatie.
In general, fabricile de zahar adauga un spor la pretul de achizitie al materiei prime pentru cantitatile livrate in avans de o anumita data, care ar trebui stabilita anual, in functie de evolutia specifica a culturii.
In tara noastra, incepand cu prima decada a lunii octombrie se poate incepe recoltatul, indiferent de zona de cultura, radacinile de sfecla intrunind suficiente caracteristici calitative care sa asigure o extractie rentabila a zaharului.
Organizarea recoltatului este poate cea mai importanta activitate in ansamblul lucrarilor care trebuiesc desfasurate toamna.
In organizarea acestuia trebuie tinut cont de:
- sistemul de recoltare posibil a fi utilizat;
- numarul mijloacelor de recoltare disponibile si tipul acestora);
- mijloacele de transport disponibile;
- intervalul de timp in care se doreste a fi incheiata campania de recoltare.
Organizarea recoltatului se desfasoara sub imperiul regulei celor “24 de ore”, care stabileste ca radacinile de sfecla de zahar NU au voie sa stea in camp, in gramezi mai mari sau mai mici, mai mult de 24 de ore, orice stationare facandu-se pe riscul producatorului, care poate pierde zilnic 1-2 tone/ha din productia realizata si recoltata, prin deshidratarea radacinilor.
Din acest motiv, la declansarea campaniei de recoltare trebuie sa se evalueze cat mai corect potentialul de recoltare (manual si/sau mecanic) si sa se coreleze cu cel de transport in bazele de receptie.
Radacinile de sfecla de zahar se pot recolta in trei sisteme: mecanizat, semimecanizat si manual, fiecare din aceste sisteme avand o serie de particularitati care pot diminua calitatea materiei prime, deci a veniturilor.
Astfel, recoltarea mecanizata nu se recomanda a fi efectuata in lanuri puternic imburuienate si/sau cu densitati mici (sub 60000 pl/ha). Nerespectarea acestor cerinte minimale atrage dupa sine cresterea procentului de radacini incorect decoletate si nedecoletate, a celui de radacini vatamate si a pierderilor prin nerecoltare.
In cazul acestui sistem, organizarea transportului este esentiala, fiind necesar cel putin un cuplu de remorci basculante pentru a transporta la santierele de depozitare intermediara si de incarcare, organizate, de regula, la drumul de acces in tarla.
Este nerentabil sa se utilizeze buncarul combinelor drept capacitati de transport a radacinilor la capatul parcelelor; acestea trebuie preluate de la combina in momentul cand buncarul s-a umplut.
Recoltatul semimecanizat implica o atentie deosebita in reglarea adancimii de lucru a organelor de dizlocat (reglare obligatorie, de fapt, si la combine) pentru a nu produce vatamari mecanice sau fracturari ale radacinilor. Principala restrictie a acestui sistem de recoltare este aceea de a nu se disloca o suprafata mai mare decat cea efectiv posibila a fi decoletata si transportata pana la sfarsitul zilei.
Recoltatul manual nu ridica probleme deosebite, insa trebuie mentionat ca, impreuna cu cel semimecanizat, reprezinta sursa majora de pierderi prin deshidratare, deoarece, in practica, radacinile se strang in gramezi mici (pana la 200 kg) care raman descoperite pe camp, timp indelungat. Si in cazul acestor doua sisteme de recoltare este de preferat organizarea unui santier de depozitare intermediara, in care sa se transporte la sfarsitul fiecarei zile de lucru intreaga cantitate de radacini recoltata si decoletata, care poate fi protejata eficient pe parcursul celor “24 de ore”, in gramezi mari, acoperite cu resturile de frunze si colete.
Chiar pe suprafete mici, in care sfecla de zahar este cultivata in sistem gospodaresc, recoltatul este de preferat sa fie corelat cu posibilitatile efective, sigure, de transport spre bazele de receptie, pentru a se evita pierderile prin deshidratare.
Comparativ, masa de radacini recoltata in sistem mecanizat contine relativ mai multe corpuri straine si radacini incorect decoletate decat cele recoltate in celelalte doua sisteme.
Pentru a diminua intr-o oarecare masura procentul de corpuri straine (in special cel de pamant aderent) este bine ca in toate cele trei sisteme de recoltare propuse irigarea culturii sa fie oprita cu 25-30 de zile inaintea declansarii recoltatului, iar in caz de ploi recoltarea sa nu se execute decat atunci cand terenurile sunt zvantate si solul neaderent.
Calitatea materiei prime este esentiala in stabilirea valorii acesteia, deci a veniturilor. In acest context trebuie sa amintim ca radacinile mai mici de 150 g, radacinile bolnave, rupte, atacate, deshidrate si inghetate se considera corpuri straine, alaturi de celelalte corpuri straine “traditionale“: paie, pamant, pietre, frunze. Se considera, de asemenea, corpuri straine si fragmentele rezultate din decoletarea corecta, in laborator, a radacinilor nedecoletate sau a celor incorect/incomplet decoletate. Toate acestea NU ar trebui sa apara in masa de radacini prezentata la receptie, mai ales in cazul in care recoltarea s-a facut in sistem manual sau semimecanizat.
In concluzie, recoltarea, indiferent de sistemul adoptat, ar trebui sa fie efectuata intr-un interval de timp determinat, bine corelata cu actiunea de transport a recoltei, care nu trebuie sa stationeze in camp, dupa recoltare, mai mult de 24 de ore, si aceasta numai in gramezi mari, in depozite intermediare organizate la drumurile de acces. O actiune de recoltare neorganizata, haotica, necorelata cu transportul, poate duce la o pierdere medie de cca. 30% din cantitatea efectiv scoasa din pamant (prin deshidratare, putrezire, atac de rozatoare etc.).
Ing. A. Baia
