Trichineloza, parazitozoonoza cosmopolita, determinata de nematozi din genul Trichinella cu dezvoltare intestinala in forma adulta si musculara in stadiul larval, in organismul aceleiasi gazde, produce manifestari clinice grave la om, in urma ingestiei de carne parazitara exteriorizata prin tulburari digestive, dureri difuze, stari febrile si manifestari alergice, putand sfarsi prin moarte.
Trichinella este singurul nematod parazit care isi realizeaza intreaga evolutie in aceeasi gazda, adultii localizandu-se in intestinul subtire (jejun) la om si aproape 300 de specii de vertebrate, iar larvele se inchisteaza in musculatura, cu localizare intracelulara, constituind un fenomen biologic unic, cand miocitele au rol de celula ”doica” pentru larve. Ciclul evolutiv debuteaza cu ingerarea carnii infestate sau a diverse produse (fecale, insecte) infestate cu larve de Trichinella. In cateva ore, larvele se elibereaza din chisturi prin actiunea sucului gastric, trec in intestin si patrund in vilozitati fara a distruge celulele epiteliale care, in contact cu larvele, vor forma un sincitium de aproximativ 400 de celule. Dupa 4 naparliri, in decurs de aproximativ 2 zile larvele se transforma in viermi adulti, masculi si femele. Dupa copulare masculii mor in cateva zile. Distributia trichinelelelor adulte in intestinul gazdei depinde de specie, varsta, raspunsul imunologic al acesteia, de hrana, de microflora si microfauna intestinala. Marimea si forma chisturilor difera dupa specia gazdei si a trichinellei, gradul de infestare, imunitatea antiparazitara, etc. Obisnuit fiecare chist contine o larva dar in infestatii masive pot exista 2-5 larve intr-un chist. Putem spune ca din punct de vedere epizootologic teoria clasica scoate sobolanul ca rezervor principal de trichinella in natura. Dintre pasari, infestatia experimentala cu trichinella este citata la curci, gaini, gaste, turturele, desi se considera ca pasarile au imunitate naturala, mai ales fata de dezvoltarea larvelor in musculatura.
Printre factorii cei mai importanti care au o influenta deosebita in evolutia trichinelozei la animale amintim: specia de animale, alimentatia si obiceiurile alimentare, starile de imunodepresie, rasa, specia de paraziti, cantitatea de paraziti ingerata, diverse boli intercurente, coexistenta altor paraziti. Numarul necesar de larve pentru a produce infestarea si pentru a declansa boala este variabil, in functie de specia de paraziti si specia parazitara.
Calea cea mai importanta de transmitere a trichinelozei este cea orala, prin ingerarea de carne parazitara cu larve de trichinella. La animalele domestice si in special la porc, contaminarea se face prin consumul de sobolani morti sau in agonie, precum si prin consumul altor rozatoare parazitare sau prin consumul de deseuri alimentare, resturi de la abatoare sau de la containere. La cabaline, contaminarea este posibila prin consumul de masa verde cu insecte sarcofage infestate sau consumul de concentrate-boabe sau uruieli cu cadavre de soareci, prin ape grase, provenite de la abatoare. La sobolani si fauna de carnivore salbatice, transmiterea bolii se face prin canibalism. In diseminarea focarelor, un rol revine insectelor sarcofage (in corpul carora larvele de trichinella supravietuiesc 5-8 zile) si pasarilor carnivore care vehiculeaza si disperseaza prin excremente larvele.
Omul, cea mai receptiva dintre specii, se contamineaza prin consumul de carne provenita de la oricare dintre speciile de animale receptive la infestatie si comestibile pentru om. Practic evolutia trichinelozei, prin specificul sau biologic, cunoaste trei faze distincte care ne permit o mai usoara cunoastere a efectelor patogene: faza infestatiei intestinale; faza migratiei larvale; faza localizarii musculare.
Medic veterinar
Dr.Galatanu Diana Monica
