Aceasta rasa din regiunea Mediteranei are o culoare a parului care variaza de la gri la negru si o viteza de crestere redusa. Porcii sunt activi, au picioare subtiri si aspect suplu si sunt scunzi. Rasa s-a adaptat perfect la viata pe pasune si pe terenuri ce pot fi inclinate. Porcii din aceasta rasa au o robustete remarcabila si capacitatea de a suporta variatii climatice si alimentare mari si de a acumula rapid rezerve lipidice atunci cand alimentatia este abundenta.
Ei suporta cu greu caldura si vantul, ceea ce le influenteaza modul de alegere a pasunilor, care sunt indeosebi cu arbori pentru umbra si/sau cu garduri vii. Porcii pot valorifica medii care sunt greu de cultivat (paduri, lande, pajisti in panta abrupta) si, in acelasi timp, le intretin.
Legatura dintre „porcul negru” si Bigorre intervine incepand cu secolul al XI-lea, cand calugarii benedictini clunisieni au construit numeroase manastiri mai ales in Bigorre si au dezvoltat productia si cresterea acestui animal extrem de potrivit pentru valorificarea mediului natural si agricol din regiune.
Desi cresterea porcului de rasa gascon s-a extins mult dincolo de regiunea Bigorre, ea s-a reorientat catre aceasta regiune intr-un mod foarte clar, in cadrul unui grup de elita, incepand din secolul al XVII-lea si mai ales la inceputul secolului al XX-lea, perioada in care rasa a fost aproape de disparitie. Salvarea rasei si dezvoltarea cresterii porcinelor s-au realizat in anii ’80 pornind de la centrul ramas in regiunea Bigorre.
In prezent se efectueaza selectia genetica a acestei rase in special datorita docilitatii sale si trasaturilor materne ale scroafelor, caracteristici importante pentru acest tip de crestere.
Rasa gascona prezinta caracteristici rezultate din selectiile efectuate de crescatori de-a lungul secolelor, care ii permit sa fie adaptata perfect la acest mediu si la tipul de crestere practicat: capacitatea de deplasare si de adaptare la variatiile climatice si alimentare.
Pe pasune, porcii iau mult in greutate. Pasunea permite activitatea fizica regulata si obliga porcii la aceasta, rezultatul fiind dezvoltarea masei musculare care produce o carne mai marmorata si cu continut mai ridicat de mioglobina, asadar mai rosie.
Porcul crescut pentru productia de carne este sacrificat la o varsta relativ mare (intre 12 si 24 de luni fata de 5-6 luni la porcul de carne industrial) la finalul unei vieti in care activitatea musculara este considerabila, ceea ce confera carnii o culoare intensa si o textura care nu se regasesc la animalele din exploatatiile clasice.
