Cultura piersicului

Detalii

Categorie: Pomi fructiferi

12 Septembrie 2008

Sub raportul valorii economice, piersicul detine pe plan mondial locul al doilea (dupa mar) intre speciile pomicole cu frunze cazatoare.

Avand vigoare redusa, el se pretează foarte bine pentru sistemele moderne de cultura (intensiv, superintensiv). In ceea ce priveste rentabilitatea, cultura piersicului ocupa unul din primele locuri in pomicultura.

Piersicile conţin 5-13% zaharuri, 0,3-1,4% acizi, 0,2-0,7% substante pectice, 3-21 mg% vitamina C, 0,6-1 mg% vitamina A, vitaminele B1 si B2, precum si saruri minerale (de Fe, Ca, I s.a.). Din ele se prepara compoturi, dulceturi, gemuri, sucuri si alte produse alimentare.

Piersicul este originar din China. In prezent, el se cultiva in toate continentele, intre 50 grade latitudine nordica si 35-49 grade latitudine sudica, insotind aproape pretutindeni cultura vitei de vie. In tara noastra, se cultiva peste 5,9 milioane piersici, suprafata plantatiilor in masiv fiind de circa 11.000 ha. In perioada 1976-1980 productia medie anuala de piersici a tarii noastre a fost de circa 54.000 t, cu un maxim de 73.200 t in anul 1978. Pe primul loc in productia noastra de piersici se situeaza judetul Constanta, urmat de judetele Bihor, Dolj, Timis, de zona Municipiului Bucuresti, de judetul Satu-Mare etc. Cultura piersicului este practic absenta in partea de est si nord-est a Transilvaniei si in nordul Moldovei, unde clima este prea rece pentru aceasta specie.

In tara noastra, ca de altfel si pe plan mondial, se cultiva trei grupe de soiuri de piersic:

soiuri de piersic propriu-zise, utilizate in principal pentru consum in stare proaspata: MADELEINE POUYET; SPRINGTIME; SPRINGOLD; CARDINAL; JERSEYLAND, ;

soiuri de pavii pentru industrializare (compoturi); FORTUNA; VIVIAN; BABYGOLD 6;

soiuri de nectarine (piersici cu pielita golasa): NECTARED 4; FANTASIA; ROMAMER; CRIMSONGOLD.

Cele mai raspandite sunt soiurile propriu-zise de piersic, dar se constata o tendinta pentru extinderea paviilor si nectarinelor, in vederea diversificării sortimentului.

Cultura piersicului se promoveaza cu precadere in ferme pomicole specializate. In anumite situatii se recurge si la plantarea piersicului pe suprafeţe mai mici, in ferme mixte, care include 2-3 specii pomicole (piersic si cais; piersic, cires si visin; piersic si migdal); in toate aceste cazuri, cultura piersicului trebuie sa fie preponderenta, datorita rentabilităţii ei.

Se mai practica, dar pe suprafete restranse, si cultura asociata a piersicului cu alte specii pomicole (nuc, cires, migdal), cu scopul de a utiliza mai economic terenul in primii 8-10 ani de la infiintarea plantatiei si de a recupera investitiile intr-un termen mai scurt.

In plantaţiile de piersic (tinere si pe rod) cele mai bune rezultate le da ogorul lucrat, care poate fi intretinut si pe cale chimica.

Intrucat plantatiile de piersic sunt amplasate in zone de silvostepa si stepa cu mai puţin de 550 mm precipitatii anual, ele necesită irigatie. Irigarea aduce un spor de productie de minimum 30-47%. In conditiile de stepa uscata din Dobrogea sunt necesare 4-5 udari in cursul vegetatiei, cu cate 600-800 metri cubi apa la ha, plus o udare de aprovizionare.

Taierile sunt necesare inca din anul al doilea de la plantarea piersicului, deoarece pomii diferentiaza muguri de rod in exces inca din primul an. In decursul timpului au fost elaborate si introduse in productie mai multe metode de taiere a piersicilor pe rod, din care doua sunt mai importante: metoda clasica si metoda modernă. Ele se deosebesc, in principal, dupa felul cum se trateaza ramura mixta, care este principala ramura de rod a piersicului.

• < Anterior
• Următor >