Hreanul (Armoracia rusticana), se cultiva pentru radacinile sale carnoase, albe, cu gust picant, care se folosesc pentru condimentarea mancarurilor, pentru salate speciale sau ca ingredient nelipsit in prepararea muraturilor.

 Radacina de hrean are proprietati antibiotice, antiinflamatoare si afrodisiace. Este recomandat de asemenea in cantitati mici si pentru stimularea poftei de mancare.

 Radacina hreanului contine foarte multa vitamina C si minerale precum fier, potasiu, calciu si magneziu. Mirosul intepator al radacinii se datoreaza sulfurii de alil, o substanta prezenta si in usturoi si ceapa.

 Durerile de cap sunt indepartate cu ajutorul unor comprese din frunze proaspete de hrean.

 Un preparat comun din hrean este hreanul in otet. Intr-un borcan de 250 g se rade o radacina de hrean (atentie, datorita substantelor volatile iritante prezente in radacina nu se recomanda operatia persoanelor alergice). Peste radacina se adauga cateva lingurite de miere si se torna otet pana sus. Se astupa si se lasa minim 7 zile. Poate fi consumat inainte de masa, ca stimulent, iar lichidul se poate folosi si extern ca tonic si refortifiant al pielii, prin tamponari usoare.

 Hreanul este un foarte vechi remediu popular, cunoscut de pe vremea dacilor. Printre afectiunile care isi gasesc alinare cu ajutorul hreanului se numara bronsitele, sinuzitele, paradontoza, reumatismul, anemia, gripa si racelile.

 Din hrean se obtin mai multe preparate cum ar fi tinctura, otetul de hrean, faina de hrean sau cataplasmele cu hrean.

 Tonic si fortifiant: salata de hrean si sfecla rosie:

Avem nevoie de: 1 kg sfecla rosie, 5 linguri ulei, 3 linguri otet, 1/2 radacina hrean, piper si sare, dupa gust.

Se spala bine sfecla si se pune la cuptor sa se coaca. Dupa ce s-a copt, se curata de coaja si se taie in felii. Separat, se curata hreanul si se da prin razatoarea mica. Intr-un castron se aranjeaza alternativ, randuri de felii de sfecla si hrean ras. Se prepara un sos din ulei, otet, sare si piper si se toarna peste salata