In Romania, lipanul (Thynallus thymallus) se poate intalni in multe rauri de munte, in zona dintre arealul pastravului si cel al mrenei.
Ca si pastravul, poate fi cultivat artificial, in crescatorii dar cu multa greutate. Rezultatele cercetarilor efectuate de M. Dumitriu si Jora au fost pozitive.
Carnea lipanului este extrem de gustoasa si cu miros de cimbrisor.
Zona lipanului in tara noastra este delimitata de raurile Viseu, Tisa, Somes, Crisul Repede, Aries, Timis, Jiul Cena, Lotru, Strei, Arges, Moldova, Moldovita, Bistrita moldoveneasca, etc.
Din cauza faptului ca traieste mai jos decat pastravul, in zone construibile, arealul lipanului este in permanenta amenintare, astfel numai in ultimii 12 ani zonele in care se gasea frecvent lipan s-au injumatatit.
Este un peste foarte elegant, foarte frumos, are o forma alungita, aripioara dorsala este foarte inalta, stropita cu pete galbene, mov si negre asezate in linii orizontale.
Candva exemplarele de 30-40 cm erau ceva obisnuit, acum au ajuns raritati, trofee, exemplarele peste 1 kg le mai gasim in povestile bunicilor.
Coloratia: Pe flancurile cu fond argintiu se amesteca nunate de galben si violet stropite cu puncet mici, negre, galbui asezate sub forma unor linii orizontale, spatele este inchis la culoare, batand spre verde inchis, burta alb – galbuie.
Prefera apele de la poalele muntilor, cu curenti mai domoli, si deshidere mai larga, sta la panda in suvoaie, sub pietre, sub cascade.
Se hraneste cu larve, mici crustaceee, muste pe care le prinde chiar si din zborul la rasul apei, iar exemplarele mari mai ataca si pestisori.
La varsta de 3-4 ani se aduna in lunile martie – mai in grupuri mici si urca in zonele superioare ale raului unde femela depune in mici cuiburi din prundis icrele. Dupa 14 – 30 zile puii ies din icre. La un an masoara 10-12 cm, la 2 ani 15-20 cm iar la 3 ani 30 cm.
Acest peste se afla pe lista privind instituirea unor masuri de protectie pentru unele specii de pesti cu valoare economica si/sau ecologica. Un amestec al apei cu turbureala de la canalizarea oraselor le aduce repede pierirea.
Nu exista satisfactie mai mare decat pescuitul la lipan. Miezul zilei toamna sau diminetile si amurgul zilelor de vara, la apa mica in scadere, dau cele mai bune rezultate la aruncatul mustelor. Mustele cu puf putin, inelate cu beteala aurie sau argintie sunt de preferat.
Dintre momelile naturale se pot intrebuinta rame, cosasi, larve de insecte puse in carlig de 6-8 (rame) si 10-12 (cosasi).
Cand pescuitul pastravului se inchide pe 15 septembrie, incepe adevaratul pescuit al lipanului care tine pana la inghetul apelor.
Dr G.D.Vasiliu – Pestii apelor noastre
