Perioada optima de reproducere a porumbeilor este primavara pana in toamna. Formarea cuplurilor se face in jurul datei de 15 martie, in zonele sudice ale tarii noastre, iar in cele nordice cu o luna mai tarziu, in functie de temperatura mediului inconjurator. Data intreruperii reproductiei este determinata de aparitia bolilor infectioase si parazitare specifice (diftero-variola, trichomonoza, coccidioza), care afecteaza in primul rand tineretul in varsta de pana la 4 saptamani. Frecventa cea mai mare a imbolnavirilor se intalneste la crescatorii, intre 10 august si 10 octombrie.
Pentru a putea forma mai cu usurinta cuplurile, este utila separarea sexelor pe timp de cel putin o luna. Potrivirea corecta a perechilor este o problema deosebita de importanta a activitatii de crestere si nu este nici pe departe atat de simpla precum si-o imagineaza unii columbofili. Dupa efectuarea selectiei si definitivarea locului, se va proceda la stabilirea matcii, respectiv a porumbeilor de reproductie. Pentru ca sa putem face aceasta activitate cu rezultate bune este necesar sa cunoastem valoarea porumbeilor din crescatorie.
Dupa ce s-au format perechile, masculul fiecarei perechi isi ”mana” femela ce i-a fost destinata la cuib si nu o slabeste deloc, incat aceasta abia mai are timp pentru a se hrani. In aceasta perioada, de cca 7 zile inaintea depunerii oualelor, masculii isi calca femelele de 6-8 ori pe zi pana la 60 ori pe zi. La fiecare impreunare masculul elimina 0,01-0,02 ml sperma, care contine cca 200 milioane spermatozoizi, acestia traiesc in oviduct cel putin 12-14 zile. Cu ocazia unei ponte, porumbita depune un numar de doua oua. Primul ou este depus, de obicei in jurul orei 17, iar al doilea ou, dupa 44 ore, deci peste doua zile. In cazul in care oualele sunt distruse, porumbita va depune peste 10-12 zile un nou rand de oua. La 30-40 zile de la prima ponta urmeaza un nou ciclu de clocire. Clocirea este preocuparea ambilor parteneri, care se schimba alternativ, la ore fixe. Masculul sta pe cuib de ex. intre orele 10-16, iar femela in restul zilei si noaptea. Durata clocitului este de 17 zile, putand fi prelungita cu 1-2 zile, in functie de temperatura si umditatea mediului inconjurator. In mod normal porumbeii depun urmatorul rand de oua cu 6-10 zile inainte ca puii primei ponte sa fi parasit cuibul. Dupa depunerea unui nou rand de oua, porumbita nu se mai intereseaza de puii din ponta premegatoare (sunt si exceptii), grija acestor puii revenind masculilor, care se ocupa atent de ei, dar la iesirea din oua a generetiei urmatoare, inceteaza sa-i mai hraneasca.
Operatiunea iesirii din oua, inceputa odata cu ciocnirea oualor dureaza cca 24 ore. Ca sa poata iesi din ou, puii sparg membranele camerei cu aer, apoi si coaja oului, cu ajutorul acelui asa-zis ”diamant” (format dintr-o substanta cornoasa), pe care-l au pe varful ciocului. Un muschi al cefei, care actioneaza o singura data in viata, ajuta puiul sa perforeze circular coaja oului, dupa care se resoarbe. Odata cu perforarea oului, puiul trece de la respiratia embrionala la cea aeriana. In primele zile dupa ecloziune, puii de porumbel nu au capacitatea de termoreglare, corpul lor adoptand temperatura mediului inconjurator. De aceea, parintii isi acopera cu grija puii, timp de 8-10 zile de la iesirea din oua. Acestia sunt mici, slabi, neputinciosi, cu pleoapele lipite, deci orbi (timp de 5 zile), avand corpul acoperit cu un puf rar.
Interesant sunt reflexele de hranire ale parintilor, care se infuenteaza reciproc. Asfel, piuitul puilor si impungerea cu ciocul lor a abdomenului sau pieptul parintilor au rolul de a determina parintii sa-si hraneasca puii. Puiul care nu cere hrana piuind, risca sa moara de foame. Odata cu cresterea puilor, piuitul lor devine tot mai puternic, ba chiar este insotit de batai ale aripilor. Parintii isi cheama puii pentru hranire cu un uguit specific, dupa care ciocul lor apuca ciocul puilor; acestia isi introduc ciocul in gatul parintilor, de unde primesc hrana, operatiunea cunscuta sub numele de ”regurgitare’‘.
In primele 5 zile de viata, puii sunt hraniti cu asa numitul ”lapte de porumbel”, ce este un suc laptos secretat in gusa ambilor parinti. Acest lapte, la inceput este fluid, apoi devine branzos. Intre 6-14 zile de la ecloziune, laptele de porumbel este amestecat cu grauntele semidigerate, apoi puii primesc numai seminte inmuiate.
Secretia laptelui de porumbel incepe de la 15 zile de la inceperea clocitului si inceteaza cand puii au varsta de 12-14 zile. Hranirea puilor se face de 5-6 ori pe zi, de aceea este indicat ca parintii sa aiba mereu hrana la dispozitie. Cresterea in greutate a puilor este spectaculoasa si rapida. Imbracarea in penaj a puilor incepe la varsta de 6 zile, odata cu aparitia tuleilor pe spinare. In a saptea zi, aceastea sunt prezente si pe abdomen. In a doua saptamana apar penele propriu-zise. Puii parasesc cuibul la implinirea varstei de 4-5 saptamani, putandu-se hrani singuri de la varsta de 4 saptamani. Cu toate acestea ei sunt hraniti de parintii lor pana in a 35-a zi de viata, in special de catre mascul.
La porumbeii domestici nu exista un ciclu sexual sezonier, deoarece conditiile de viata create de om fac ca glandele sexuale sa fie active mai tot timpul anului, iar reproducerea sa se desfasoare aproape fara intrerupere. Numai in perioada naparlirii, cand organismul este solicitat pentru refacerea penajului, se intrerupe reproducerea.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
