Naparlirea este un proces natural, intalnit la toate speciile de pasari, care are loc inainte sau dupa sezonul de imperechere, fiind un proces fiziologic caracterizat printr-o stare de stres a pasarii care isi pierde penajul dupa care se va dezvolta un penaj nou, viu colorat.
Pe parcursul acestui proces, pasarile se autopriveaza de hrana pentru o perioada de cateva zile, observandu-se scaderea greutatii corporale de pana la 35%, caderea penelor si incetarea ouatului.
Naparlirea are loc anual atat la pasarile salbatice cat si la cele domestice. De cele mai multe ori la pasarile domestice naparlirea este incompleta, gainile continuand sa oua dar la o rata scazuta pentru o perioada mai lunga de timp.
Naparlirea naturala are loc mai ales la trecerea de la sezonul cald la sezonul rece si vizeaza intreg penajul, de la puf pana la pene. Acest proces are loc deseori dupa clocirea oualor si cresterea puilor si este un proces controlat hormonal.
In conditiile in care alimentatia pasarilor este grav perturbata se poate produce naparlirea indiferent de anotimp.
In timpul naparlirii, metabolismul pasarii creste, toate functiile vitale se intensifica, in scopul realizarii unui nou penaj, fapt care necesita un aport marit de substante hranitoare. Pentru refacerea penajului este nevoie de un aport proteic ridicat in ratie, la nivelul a 17-18% proteina bruta si aminoacizi bogati in sulf, substanta care intra in compozitia chimica a penelor, ca si azotul.
Naparlirea este critica in viata unei pasari deoarece implica remodelari majore ale organismului. In acest proces de remodelare sunt implicati mai multi hormoni si neuropeptide. In primul rand are loc o restartare neuroendocrina pentru a putea raspunde la fotostimulare. Are loc o crestere semnificativa a ratei metabolice, a degradarii proteinelor si lipidelor la nivelul intregului organism, precum si o supresie a sistemului imunitar.
Desi naparlirea este un proces natural, asupra momentului declansarii si a duratei sale actioneaza diversi factori, ca de exemplu: variatiile termice, alimentatia, lumina etc.
Din punct de vedere economic, procentul redus de ouat inregistrat pe perioada naparlirii determina scaderea profitului. De aceea pentru avicultori naparlirea este un indicator al incetarii vietii productive a pasarilor, iar la primul semn al aparitiei sale, acestia iau in calcul reformarea pasarilor si inlocuirea efectivului cu altul productiv. In prezent, atat gainile de reproductie cat si cele de productie se lichideaza dupa o perioada de exploatare de 62-74 de saptamani in functie de rasa. Din analiza capacitatii productive a acestor pasari la momentul reformei, rezulta ca ele mai detin rezerve de ouat, care pot fi valorificate printr-o naparlire fortata si inducerea unui nou ciclu de ouat.
Au fost dezvoltate o gama larga de metode de naparlire fortata bazate pe retragerea hranei, a apei sau a luminii sau bazate pe administrarea diferitelor substante, inclusiv hormoni. Toate aceste metode sunt inca analizate, discutate si disputate.
Nutreturile recomandate pentru hranirea pasarilor, in perioada de naparlire, sunt cele bogate in sulf si anume: sroturile de in, boabele de mazare, frunzele verzi de varza, leguminoasele verzi (lucerna si trifoiul). De asemenea, in perioada de naparlire, in hrana pasarilor trebuie administrate in cantitati crescute vitamine din grupul A, B si F.
Daca naparlirea nu este sprijinita pentru a se termina intr-un timp scurt, prin comiterea unor greseli de hranire a pasarilor, durata acesteia se prelungeste foarte mult. Reluarea unui nou ciclu de ouat este intarziata, iar pagubele economice inregistrate vor fi considerabile.
Pasarile trebuie sa-si inlocuiasca penele periodic, urmare a faptului ca acestea se uzeaza. Inlocuirea penelor uzate asigura un coeficient de izolare termica mai bun, o mai buna adaptare mimetica, un avantaj sexual pentru mascul si performante de zbor. Totodata naparlirea presupune si o resetare a functiei de reproducere: gainile aflate la sfarsitul unui ciclu de ouat, dupa naparlire intra intr-un nou ciclu de ouat.
Momentul naparlirii
Un prim aspect legat de naparlire este momentul declansarii acestui proces. Se cunoaste faptul ca deseori pasarile salbatice naparlesc de doua ori pe an: toamna (la sfarsitul verii si inceputul toamnei) si primavara. Majoritatea psitacidelor naparlesc la sfarsitul primaverii, imediat dupa incheierea sezonului de reproductie.
Gainile domestice prezinta o mare variabilitate in ceea ce priveste momentul cand acestea incep sa naparleasca. Astfel, unele gaini incep sa-si schimbe penajul spre sfarsitul verii (in lunile iulie-august), unele toamna, iar altele iarna. Indiferent de momentul demararii acestui proces, naparlirea se termina de obicei in ianuarie-februarie. Gainile slab ouatoare incep sa naparleasca mai devreme, iar procesul acesta dureaza cel putin 5-6 luni. Gainile bune ouatoare incep sa naparleasca mai tarziu, in 22 septembrie-octombrie (durand 3-4 luni), iar gainile foarte bune ouatoare pot sa-si schimbe penele in 6-8 saptamani.
Pasarile ouatoare in mod normal naparlesc complet o data pe an, toamna. In mare masura perioada inceperii naparlirii depinde de perioda in care acestea incep ouatul. De mentionat de asemenea ca unele specii de pasari naparlesc lent, de-a lungul intregului an, in timp ce altele naparlesc intr-un interval scurt de timp.
Medic veterinar
Dr. Diana Galatanu
