Micoplasmozele aviare sunt boli infecto-contagioase care afecteaza in principal gainile, puii broiler si curcile dar si alte categorii de pasari (palmipede, bibilici si pasari de colivie).
Sunt raspandite pe tot globul si produc pagube economice importante. Acestea sunt produse de micoplasme singure, dar cel mai frecvent de suprainfectiile supraadaugate cu alte bacterii sau virusuri. Sunt favorizate de stres, de conditii de crestere si microclimat.
Istoric
Simptomele clinice si leziunile micoplasmozei aviare au fost descrise pentru prima oara in anul 1933. Van Roekel a reusit sa izoleze si sa cultive prima data micoplasme de la pasari si de la alte specii, inclusiv de la om.
Denumirea de boala respiratorie cronica (BRC) este introdusa in cel de-al doilea razboi mondial, ulterior Adler si Yamamoto au descoperit ca Micoplasma Gallisepticum produce coriza si sinuzita infectioasa la curci. De fapt BRC este un complex clinic respirator care poate fi produs de mai multi agenti etiologici (micoplasme, colibacili, haemophili, etc).
In Romania a fost semnalata de Virginia Stoenescu in 1966. A devenit o problema odata cu avicultura intensiva. In perioada 1980-1987 au existat programe de supraveghere si control ale fermelor avicole din Romania finantate de stat. Acestea au permis extinderea fermelor de pui de carne si tineret de inlocuire.
Etiologie
Micoplasmele sunt microorganisme fara perete celular. Ele apartin clasei Molicutes, ordinul Micoplasmatales.
Elementul principal de prevenire si combatere consta intr-un program riguros de spalare si dezinfectie aplicat intr-un sistem de crestere totul plin – totul gol. Micoplasmele persista in fermele cu mai multe varste si in puii proveniti din fermele de reproductie infectate.
Epidemiologie
Orice pasare poate fi suspicionata ca fiind purtatoare de micoplasme, in plus mamiferele salbatice si domestice precum si omul sunt transmitatori de micoplasme. Unele micoplasme sunt patogene, altele saprofite dar cu potential de exacerbare in conditii favorizante.
Sursele primare de contaminare sunt pasarile bolnave. Acestea pot fi pasarile domestice sau pasarile de ornament, pasarile salbatice si pasarile migratoare.
Micoplasmele se transmit de la gaini prin ouale de incubatie. Incidenta transmiterii prin ou este variabila, poate atinge 30-40% dupa numai doua luni de la infectie daca aceasta a avut loc in perioada de ouat. Rata de transmitere ajunge la 5-10%. Letalitatea embrionara poate sa apara pe toata perioada de incubatie, dar nu este obligatorie. In contaminarile masive apar leziuni pe sacii aerieni toracali si/sau abdominali (ingrosarea sacilor cu depozite foarte fine de fibrina).
Puii eclozionati sunt aparent clinic sanatosi dar purtatori de micoplasme. Datorita tratamentelor cu antibiotice din primele zile nu prezinta manifestari clinice. Infectia ramane in stare latenta in perioade variabile si se exteriorizeaza clinic in perioade critice (vaccinari, schimbari de microclimat, supraaglomerari).
De foarte multe ori este greu de stabilit sursa de infectie. Sursele secundare de infectie pot fi materiale de ambalaj si containerele de transport, unele pot fi dezinfectate dar daca este cazul este recomandata incinerarea acestor materiale.
Alte surse sunt carcasele si produsele din carne de pasare congelate sau proaspete, vaccinuri produse pe oua embrionate sau culturi celulare insuficient controlate, furaje si materii prime ce pot veni in contact cu micoplasmele direct sau prin intermediul oualor sau al utilajelor contaminate. Omul prin lipsa de educatie si nerespectarea regulilor de igiena este de cele mai multe ori autorul moral si material al transmiterii micoplasmelor. Miscarile de personal din fermele contaminate sau din zonele geografice contaminate pot fi cauza izbucnirii unor epidemii ale micoplasmozei aviare.
Infectia cu Micoplasma Gallisepticum
Este cunoscuta sub denumirea de BRC sau boala respiratorie cronica sau sinuzita infectioasa. Micoplasma gallisepticum afecteaza gaina, curca si perdrix. Alte pasari care ar trebui luate in consideratie ca purtatori sunt porumbeii, prepelitele, gastele, pasarile cantatoare salbatice si psitacidele (ex. papagalii). Incidenta bolii s-a marit odata cu cresterea industriala a pasarilor. Infectia cu micoplasme afecteaza economic marile ferme prin pierderi la pui in perioada de finisaj si confiscari de la abator, pierderi prin scaderea eclozionabilitatii oualor, opriri in crestere si afectarea sporului mediu zilnic.
Infectia cu M.gallisepticum produce micoplasmoza – boala respiratorie cronica la gaina si sinuzita infectioasa la curca. Infectia se realizeaza pe cale respiratorie in efectivele de reproductie. Transmiterea se face si pe cale sexuala de la cocosii sau gainile infectate.
Micoplasma Gallisepticum adera la mucoasa traheala si a sacilor aerieni unde se multiplica. De aici datorita capacitatii de a penetra membranele ajung pe seroasele toracale si abdominale, in sacii aerieni si la nivelul aparatului reproducator. In consecinta, este afectata cantitativ si calitativ productia de oua, infectand oul se transmite si la generatiile urmatoare de pui.
Embrionii absorb M.gallisepticum din albus iar puii eclozionati vor fi astfel contaminati. In ultima perioada de incubatie si in primele zile de viata la efectivele contaminate se pot observa leziuni de aerosaculiata fibrinoasa macroscopica.
Impactul economic al M. gallisepticum in industria de oua a fost estimata in SUA intre 118-150 milioane de dolari anual. In California s-au pierdut in 1984 peste 127 milioane de dolari datorita infectiei cu Micoplasma gallisepticum.
Infectiile asociate cu Micoplasma Gallisepticum sunt din ce in mai severe si se datoreaza complicatiilor cu E.coli, virusul Newcastle si bronsita infectioasa.
Medic veterinar
Dr. Diana Galatanu
