INFLUENTA AVIARA (Gripa Aviara) reprezinta o boala potential devastatoare ce afecteaza o mare varietate de pasari crescute atat in sistem intensiv cat si extensiv. Apare predominant la puii de gaina si curcani dar poate afecta si pasarile de agrement (fazani, potirnichi, strut si emu), papagalii si pasarile de colivie.
Gripa aviara este o boala infectioasa a pasarilor cauzata de mutatia virusului gripal de tip A, subtipurile H5 si H7. Boala a fost descoperita acum mai mult de 100 de ani in Italia si s-a raspandit in intreaga lume. Toate pasarile sunt predispuse la infectie cu gripa aviara, desi unele specii sunt mai rezistente la infectie decat altele.
Factorii de risc sunt reprezentati de patogenitatea tulpinii pe de o parte si de specia susceptibila (virsta, status imun) pe de alta parte. Dintre toate speciile cea mai sensibila este curca, iar palmipedele sunt cele mai putin sensibile. Fazanii, ratele, porumbeii, gastele si prepelitele sunt susceptibile la infectie si fac diferite forme de boala. Consecutiv infectiei, galinaceele (iar dintre acestea gaina si curca) dezvolta boala in totalitatea manifestatiei ei. Adultele fiind mai susceptibile decat puii si tineretul. Celelalte specii sunt rezervor natural de virus (palmipedele in mod deosebit).
Pasarile migratoare – ratele salbatice, in mod special – sunt sursa naturala de gripa aviara, ele fiind si cele mai rezistente la infectii. Pasarile domestice, inclusiv gainile si ratele, sunt deosebit de predispuse la epidemii de gripa fatala. In absenta masurilor prompte de control sustinute de o buna supraveghere, epidemiile pot dura ani de zile.
Etiologie
Agentul cauzal apartine familiei Orthomyxoviridae, genul Influenzavirus de tip A. Virusurile din acest grup au o patogenitate si virulenta variabila. Unele tulpini, in special serotipurile H5 si H7 sunt extrem de virulente si contagioase, afectiunile produse putand genera rate de mortalitate de peste 90 %.
Modul de transmitere
Transmiterea virusului direct si indirect este consecinta coabitarii dintre pasarile ce elimina virusul cu pasari susceptibile. Pasarile infectate elimina virusul prin materiile fecale si secretiile cailor respiratorii.
Contaminarea se realizeaza pe cale respiratorie si in mai mica masura pe cale digestiva (virusul se distruge la ph acid).
Pesta aviara este o boala extrem de contagioasa, morbiditatea si mortalitatea fiind situate la 5-89% si chiar 100 % in functie de patogenitatea tulpinii. Dinamica imbolnavirilor imbraca un pronuntat caracter epidemic si chiar pandemic.
Clinic
In cazul virusurilor foarte virulente semnele clinice se pot manifesta in cadrul unei mortalitati acute inalte precedate de depresie severa sau febra in efectiv. Pasarile afectate pot prezenta conjuctivite, secretii oculare, sinuzite si edem cefalic cu cianoza capului. In formele usoare se pot asocia cu semne respiratorii nespecifice exacerbate de boli intercurente. De asemenea, productia de oua poate scadea brusc, sever cu cresterea proportiei de oua cu defecte de calcificare.
Pasarile de apa migratoare sunt cunoscute ca principale purtatoare de virus gripal. Aceste pasari excreta o mare cantitate de virusuri prin excremente si, prin migratie, pot raspandi rapid virusurile dintr-o zona in alta, intre tari sau continente.
Episoadele de boala au aparut frecvent in aproprierea zonelor de migratie. Pasarile care zboara pe distante mari sunt epuizate si stresate. Consecinta, fiind excretia crescute de virusuri in timp ce foamea le determina sa-si caute hrana in apropierea fermelor si crescatoriilor de pasari. Creste astfel posibilitatea infectarii efectivelor industriale de pasari. Contaminarea se face in special prin excrementele infectate ale pasarior salbatice. Contaminarea poate fi directa sau prin vectori cum ar fi personalul si echipamentul prin care se pot introduce materiale infectate in ferma. Contaminarea prin curenti de aer poate avea loc numai intre fermele apropiate ca locatie, in zonele de productie cel mai important vector este omul.
In ceea ce priveste vectorul uman, personalul poate raspandi virusul prin imbracaminte, maini, incaltaminte si echipamente. De asemenea si insectele si rozatoarele pot constitui vectori locali semnificativi.
Masuri de combatere
Masurile sunt adaptate in concordanta cu patogenitatea tulpinii. In cazul identificarii unei tulpini H5/H7 foarte patogena se instituie masuri de carantina de maxima securitate distrugandu-se toate pasarile, sursele primare si secundare urmate de dezinfectia riguroasa in zona de focar, de protectie si zona de supraveghere.
Daca se identifica o tulpina H5/H7 slab patogena se recurge la sacrificarea efectivului asociata cu o ancheta serologica la populatiile invecinate. Sacrificarea profilactica poate fi recomandata si in cazul in care in efective sunt depistati anticorpi specifici antiinfluenza consecutiv evolutiei in aceste imbolnaviri care imbraca aspect epidemic cu evolutie clinica in forme alarmante sau atunci cand prin ancheta epidemiologica s-a stabililt cu certitudine un contact cu un virus Influenza inalt patogen.
Medic veterinar
Dr. Diana Galatanu
