Bibilicile pot fi crescute semiintensiv prin trecerea efectivul matca din adaposturile pentru tineret, in cele pentru adulte-ouatoare la varsta de 6 luni. La varsta de 7 luni incepe ouatul. Se poate realiza intr-un sezon de ouat pana la 100 de oua, in 35 de saptamani, cu recorduri maxime, care pot ajunge la 140-150 de oua pe an. Ca si gaina de reproductie, bibilica are tendinta de supraconsum, de a ingera excesiv.

 

 

Astfel ea trebuie restrictionata pe perioada de crestere. In practica pot fi folosite trei sortimente de furaje succesiv:

• • primul furaj este cel de “demaraj”, corespunzator varstei de 0-4 saptamani, care este echivalent cu furajul de demaraj pentru puii de gaina pentru carne, respectiv un aport proteic de 20% proteina bruta digestibila, dar cu o valoare energetica mai redusa (sub 3000 kcal/kg).
  • al doilea furaj, pentru perioada de la 5-12 saptamani, este mai sarac in proteine, cu un aport proteic de numai 14-15% proteina bruta digestibila si un continut energetic mai redus;
  • al treilea furaj, destinat cresterii cu o valoare proteica de numai 12% proteina bruta digestibila, se administreaza de la varsta de de 13 saptamani, pana la realizarea maturitatii sexuale.

In perioada de ouat, aportul proteic al ratiei nu trebuie sa depaseasca 15% proteina bruta digestibila, furajul pentru ouat administrat gainilor fiind corespunzator si pentru bibilici. Consumul zilnic de furaj trebuie sa asigure un aport de 14,5 g proteina si 3000 kcal/kg. Necesarul zilnic de saruri minerale asimilabile pentru bibilicile adulte este de 3,8 g calciu si 0,45 g fosfor/cap/zi.

O bibilica consuma in medie 100 g nutret concentrat, combinat sau amestec de ferma. In perioada de ouat, ratia trebuie suplimentata cu 15-20% nutret concentrat. Ca si celelalte specii de pasari si la bibilica nutretul verde poate inlocui pana la 35-40% din ratia de concentrate, mai ales in perioada de repaus dintre doua sezoane de ouat. In lipsa nutretului concentrat combinat, se pot folosi amestecurile din cereale macinate, in care este absolut necesar sa se asigure un procent de 20-30% supliment concentrat PVM, pentru echilibrarea ratiei. Administrarea hranei se va face in hranitoare automate (in cazul administrarii de amestecuri uscate) sau simple, asigurand un front de furajare de 5-6 cm si un front de adapare de 4-5 cm, pentru fiecare bibilica adulta.

Ratia de hrana se administreaza in 3 (sau mai multe) tainuri, din care ultimul, cel de seara, este bine sa fie constituit din graunte intregi, iar celelate, din timpul zilei, sub forma de cereale uruite, uscate, sau umectate, la alegerea crescatorului.

In ce priveste rezistenta la boli, trebuie sa precizam ca tineretul de bibilica este foarte sensibil la varsta de 2-4 luni la enterohepatita parazitara, boala specifica bibilicilor. Boala este produsa de un parazit (Amoeba meleagridis) care provoaca grave tulburari gastro-enterice, manifestate clinic ca o dizinterie. Pentru prevenirea aparitiei bolii, se vor evita in totalitate umezeala din asternut, ca si terenurile umede, care favorizeaza dezvoltarea agentului patogen. Bibilicile nu contacteaza alte boli majore infecto-contagioase, spre deosebire de celelalte specii de pasari domestice de ferma. Consideram ca, din acest punct de vedere, bibilicile sunt mai rezistente la boli decat celelate specii de pasari domestice de curte.

Medic Veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica