Guta este o disproteinoza caracterizata prin depunerea cristalelor de acid uric sau a sarurilor acestuia (urati) la nivelul articulatiilor (guta articulara) sau a seroaselor si viscerelor (cum ar fi guta viscerala). Termenul de guta deriva de la cuvantul latin “gutta” (picatura), crezand-use ca boala se datoreaza unei otravi care se scurge, picatura cu picatura in articulatii. Corelatia dintre acidul uric si guta nu a putut fi stabilita decat o data cu progresele biochimiei.
Boala se intalneste la om, pasari, reptile, iepuri, purcei, vitei etc.Frecventa cea mai mare este la pasari, iar dintre acestea la gaini, rate, gaste, curci si mai rar la fazani si porumbei, atat la adulte cat si la tineret. Este mai frecventa la tineretul intre 1-40 de zile, putand adesea afecta pana la 50% din efectiv. Produce mari pierderi economice prin mortalitate dar mai ales prin intarzierea in crestere.
Etiologie. Factorii incriminati in determinarea gutei sunt: excesul de proteine in ratie, sub-nutritia, excesul sau carenta in clorura de sodiu, frigul, schimbarile bruste de temperatura, starile de suprasolicitare insotite de cresterea catabolismului proteic, toxinele alimentare, cele micotice, medicamentoase, excesul de carbonat de calciu, carenta in vitamina A, lipsa apei de baut etc. Factorii etiologici mentionati mai sus pot actiona reducerea posibilitatilor de miscare datorita tulburarilor locomotorii, prin anorexie ce duce la un proces de autofagie cu formarea de cantitati mari de acid uric endogen, ca urmare a dezintegrarii proteinelor; prin tulburari circulatorii ce determina pierderea unei urini vascoase, concentrate, bogata in saruri de acid uric; prin tulburari ale organelor care intervin in formarea si eliminarea acidului uric. Guta renala este simptomul cel mai cel mai frecvent si precoce al urmarilor unei alimentatii carentate in vitamina A la puii. Un rol deosebit s-a acordat excesului de sare si lipsei de apa. Factorii determinanti sunt reprezentati de excesul de proteina in special de orgine animala (faina de carne, de peste). Chiar daca procentul de proteina animala nu este ridicat, daca amestecul nu este bine omogenizat exista posibilitatea ca o parte din pasari sa consume cantitati mari de proteina animala. Excesul de proteina la gainele outoare duce la aparitia gutei la embrioni. Guta poate avea origine endogena cand este produsa pe seama nucleoproteinelor proprii, ca urmare a unui proces de autofagie in cazul bolilor ce se insotesc de anorexie relativa, sau absoluta, sau a unor procese de histoliza intensa, consecutiva unor afectiuni ca leucoza, neoplaziile, procesele inflamatorii necrotice etc.
Putem spune ca guta este o tulburare metabolica, insotita de uricemie si uraturie exagerata care duce la depunerea de acid uric sau saruri ale acestuia in organele interne sau in articulatii, blocand in primul rand tubii si caile de excretie renala. Depunerea de acid uric si urati duce la disfunctii si modificari morfologice ale organelor afectate, intalnindu-se mai frecvent: blocarea canaliculelor renale cu tulburararea excretiei renale; tulburarea activitatii cardiace (aritmii, insuficienta cardiaca), prin depunerea de acid uric in sacul pericardic si epicard; tulburari locomotorii si deformari osteoarticulare (schiopaturi, anchiloza) prin depunerea in articulatii, in masele articulare si periost. In guta articulara se intalnesc depuneri de urati si acid uric, albicioase-cretoase pe sinovie, cartilaje, ligamente care pot difuza si periarticular. Ca urmare a distrugerii cartilajului articular se poate ajunge la anchilozie. Sunt prinse mai frecvent articulatiile tarsiene, metatarsiene si interfalagiene. In guta viscerala se constata prezenta de depozite de culoare alba (urati), la nivelul rinichiului, uretelor, marilor vase, pe serosa pericardica, sacii aerieni, fata interna a sternului si in muschi. Leziunea cea mai caracteristica se afla in rinichi, unde de altfel se gasesc si depozitele cele mai bogate in urati. La puii de varsta de 1-40 de zile predomina nefroza gutoasa: rinichii sunt mariti in volum, uneori boselati, cu ureterele dilatate, albicioase, astfel incat apare un desen evident al ureterelor si canalelor renale. Aceste modificari pot fi insotite de congestie sau degenerescenta reanala.
Asa cum am aratat, guta depinde de localizarea depunerilor diferindu-se o forma articulara sau o forma viscerala. Guta articulara se localizeaza mai ales la picioare si se traduce prin tumefactii articulare, difuze, dureroase in faza initiala, care se reduc apoi, manifestandu-se ca nodozitati putin sensibile, uneori fluctuante ce se pot deschide lasand un continut alb-cretos. Ca tulburari generale se inregistreaza slabire progresiva, stare de apatie si uneori diaree. Guta viscerala se manifesta prin semne clinice necaracteristice traduse prin inapatenta sau anorexie, indigestia gusei, enterita ce alterneaza cu constipatie, fecale urat mirositoare, cretoase, care murdaresc penajul, oua mari cu coaja varoasa. Tabloul clinic nu este surprins in toate cazurile, adesea pasarile fiind gasite moarte.
In guta articulara diagnosticul se stabileste usor pe baza tulburararilor locomotorii si semnelor locale articulare. Diagnosticul in guta viscerala se stabileste mai ales pe baza examenului necropsic. In forma articulara, boala evolueaza cronic timp de mai multe saptamani, iar in guta viscerala evolutia este acuta, puii recent eclozionati sau pasarile adulte fiind gasite adesea moarte, fara a prezenta in prealabil semne clinice.
Ca si profilaxie putem spune ca se bazeaza pe asigurarea unei alimentatii echilibrate in proteine, vitamine, clorura de sodiu si pe un aport suficent de apa. Prezinta mare importanta evitarea starilor de solicitare la pasari si subnutritia. Ca si tratament s-a folosit de-a lungul timpului administrarea de apa de baut de sulfat de cupru 0,5%, iodura de potasiu 4%, bicarbonat de potasiu 0,25%, bicarbonat de sodiu 5%. Pot fi utilizati deasemenea glucorticoizii, ACTH, vitamina C cum ar fi aureomicina 100g/tona nutret, in asociere cu drojdia de bere, administrate timp de 4 zile. Terapia medicamentoasa aplicata intregului efectiv de pasari in care s-a diagnosticat guta, este asociata obligatoriu de normalizarea alimentatiei (ratii echilibrate, aport suficient de sare de bucatarie, masa verde, morcovi, reducerea aportului proteic). Pasarile cu deformari articulare vor fi sacrificate.
Medic veterinar
Dr.Galatanu Diana Monica
