Ideea de a planifica holistic pasunatul a inceput in anii 1960, cand Allan Cimbru, un biolog al faunei salbatice din Africa, a constat ca prin reducerea efectivelor de animale se accentueaza procesul de desertificare.

In multe regiuni, utilizarea terenurilor comunale prin oerit este blamata deoarece duce prin suprapasunat la degradarea mediului. Biologul Allan Cimbru a ajuns sa inteleaga ca aceasta afirmatie este de multe ori gresita, si ca prin eliminarea animalelor, raul provocat este si mai mare. Printul Charles des Wales a fost fascinat de lucrarea lui Allan Cimbru, care a demonstrat in Zimbabwe ca prin pasunat holistic, planificat cu un numar recomandat de bovine pe unitatea de suprafata, solurile raman productive cu iarba grasa iar pamantul nu se degradeaza.

Pasunatul holistic planificat simuleaza mai indeaproape comportamentul efectivelor naturale de animale, imbunatateste habitatele si calitatea ierbii si ofera un cadru pentru adaptarea la cele patru procese ecosistemice de baza: ciclul apei, ciclul mineral (inclusiv ciclul carbonului), fluxul de energie si comunitate dinamica (relatia dintre organismele dintr-un ecosistem).

Cele opt instrumente de gestionare a resurselor naturale sunt: bani si forta de munca, creativitatea umana, pasunatul, impactul animalelor, caldura, odihna, organismele vii, stiinta si tehnologia.

Managementul pasunatului holistic planificat are patru principii: 

• • natura actioneaza ca un ecosistem mutual intre oameni, animale si pamant; 
  • sistemul de planificare agricola trebuie sa fie flexibil pentru a se adapta la complexitatea naturii;
  • folosind specii domestice de animale se pot substituii speciile salbatice pierdute;
  • planificarea utilizarii terenurilor agricole atat pentru cultivare, cat si pentru odihna si adapostul animalelor.

Fermierul Joel Salatin din Virginia (SUA) a inteles ca iarba este sursa de baza in hrana animalelor si pasarilor si ca pasunatul ofera pe langa o sursa superioara de hrana si o refacere a peisajului. Ferma sa, care imita modelele naturale pe care le utilizeaza pe o scara comerciala, este deschisa pentru vizite in orice zi, nu are secrete comerciale si fiecare colt din ferma sa poate fi filmata sau fotografiata.

Aprovizioneaza cu alimente comunitatea din apropiere si este un fanatic al pietei agricole locale. El se considera un fermier mai putin obisnuit si este cunosct ca un nebun capitalist, ecologist libertin si crestin. Produce carne de vita, de pasare, de porc, de oaie, de iepure si oua prin pasunat holistic, precum si produse de padure. Ferma a fost cumparata de parintii lui in 1961, iar in prezent are vanzari de 400 mii de dolari, distribuie alimente la 25 de restaurante si la 6000 de familii, prin cele peste 10 puncte de vanzare cu amanuntul.

Referitor la modelele sustenabile si moderne de agricultura pentru startul unei afaceri agricole, in special pentru tinerii fermieri, Joel Salatin face urmatoarele recomandari:

• • Directia noastra pentru o agricultura a viitorului, experimentata intensiv la ferma proprie, va avea o infrastructura mobila in loc de una statica. In acest mod infrastructura nu este consumatoare de capital si, fiind portabila, iti permite posibilitatea sa poti separa ferma de infrastructura, astfel incat nu trebuie sa detina terenul.
  • In al doilea rand, infrastructura este modulara, astfel incat sa puteti investeasti in componente mici si apoi, daca va place si au succes, atunci puteti adauga module noi, pe masura ce creste productia, marind ferma fara a imprumuta bani.
  • In al treilea rand, trebuie implementat managementul intensiv in ferma, astfel incat, mai degraba decat sa punem accentul pe managementul resurselor si infrastructurilor mari consumatoare de bani (produse sanitar-veterinare, constructiile si intretinerea acestora, etc), care schimba complet profilul economic al unei ferme, preferam sa realizam un management strategic cat mai bun al angajatilor, al tehnologiilor si al clientilor. Aceasta ofera o oportunitate in special pentru tinerii fermieri sa realizeze, fara bani si fara teren, o ferma de succes, facilitand tranzitia intre generatii.

 

La ferma lui Salatin nimic nu este produs in mod conventional. Joel nu a cumparat o punga de ingrasaminte in viata lui si nu a plantat nici o samanta. Nu are disc sau plug si nu produce nici un gram de siloz. Gainile ouatoare cauta prin compost larvele, puii de carne pasuneaza si in fiecare zi sunt mutati cu tarcul pe iarba proaspata si grasa, porcii mananca ghinda din padure si scormonesc in compost. Totul este romantic, estetic si aromatic, iar pe hectar, ferma “Polyface Farm”, produce mult mai mult decat prin modelele industriale.

Declarat de multi cel mai inovator fermier din lume, Joel Salatin, ne spune din mijlocul fermei sale, situata in Shenandoah Valley din Virginia de Nord: “Pe masura ce problemele lumii devin tot mai complexe, solutiile devin clare si simple”.