Campilobacterioza aviara este o boala infectioasa, intalnita la numeroase specii de pasari, fiind produsa de bacterii din genul Campylobacter. Boala se manifesta clinic prin abatere, diaree si scaderea productiei de oua, iar morfopatologic prin leziuni intestinale si hepatice.
Campilobacterioza aviara desi prezinta importanta economica mai redusa, totusi ea are importanta sanitara mare, fiind o zoonoza, agentul etiologic producand frecvent la om, toxiinfectii alimentare. De la pasari au fost izolate 3 specii de campylobacterii: Campilobacter jejuni, Campylobacter coli si Campylobacter lari, diferetierea lor se bazeaza pe sensibilitatea la acid nalidixic si hidroliza hipuratului.
In cadrul speciei Campylobacter jejuni au fost identificate 3 biotipuri, dintre acestea prezinta importanta biotipul 1 care este responsabil de leziuni intestinale, si biotipul 2 care produce leziuni hepatice. Campylobacter coli a fost izolat din intestinul pasarilor si din unele leziuni hepatice ale acestora, iar Campylobacter lari a fost izolat de la pasarile de apa.
Campilobacteriile aviare sunt germeni Gram negativi, spiralati, fara capsula si spor, dar cu un cil dispus polar. Secultiva pe medii inerte speciale, sau prin inocularea pe embrion de gaina in varsta de de 5-8 zile, la care produce moartea in 4-7 zile. Campilobacteriile izolate de la pasari sunt sensibile la uscaciune, dar sunt rezistente in mediul umed. Sunt sensibile la dezinfectante si la unele antibiotice (tetracicline, eritromicina, streptomicina, gentamicina) si chimioterapice; sunt rezistente la bacitracina, novobiocin si polimixina B.
Etiopatogeneza
Galinaceele sunt gazde naturale pentru campilobacteriile aviare, unde traiesc ca epifite in intestin. Campilobacteriile au mai fost izolate la curci, rate, porumbei, fazani, pasari de agrement, pasari de apa si anserimorfe migratoare sanatoase. Infectia se transmite pe care digestiva, prin intermediul furajelor si apei contaminate. Ouale pot fi contaminate prin intermediul fecalelor.
In statiile de incubare infectia se transmite foarte usor, un pui infectat fiind capabil sa contamineze in 24 de ore, majoritatea puilor eclozionati. In transmiterea infectiei cu Campylobacter jejuni un rol il poate avea mustele. In declansarea bolii un rol major il au factori favorizanti reprezentati de dezechilibrile alimentare, conditiile de zooigiena deficitare, exploatarea intensiva pana la epuizare etc.
Tabloul clinic
In cazul afectarii ficatului de cele mai multe ori boala evolueaza fara semne clinice. Daca se manifesta clinic pasarile slabesc, prezinta anemie si uneori diaree cu fecale galbui sau galben-brun, cu striuri de sange sau cu fibrina. La gainile ouatoare scade productia de oua, iar la pui se constata ramanerea in urma cu cresterea. Boala poate dura 1-3 sapatamani, procentul de mortalitate fiind mic. In cazul afectarii intestinului, de regula simptomele lipsesc sau sunt sterse si necaracteristice. Se constanta abatere, incetinirea ritmului de crestere la pui, scaderea productiei de oua la adulte si diaree cu urme de mucus si sange. Factorii de mediu, stressul si bolile intercurente pot accentua gravitatea evolutiei bolii, indiferent de forma evolutiva.
La om infectiile cu Campylobacter Jejuni produc diaree. Ele pot sa apara accidental prin consumul carcaselor de pasari contaminate (48% din campilobacteriozele omului fiind date de manipularea si consumul de carne de pasare). Sunt mai frecvente in sezonul caladuros.
Tabloul morfopatologic
In cazul afectarii ficatului acesta este hipertrofiat si friabil cu hemoragii subcapsulare. Pe suprafata apar focare de necroza in forma de stea, cu diametrul pana 1 cm. Ficatul are uneori culoarea verde, datorita impregnarii cu pigmenti biliari. In cazul evolutiei intestinale pot fi prezente hemoragii.
Diagnostic
Campilobacterioza aviara trebuie confirmata prin examen de laborator. Bacteriile pot fi izolate de la pasarile in viata din fecale iar de la cadavre din continutul intestinal (ficat, bila, sange). Se va face diagnostic diferential fata de holera aviara, salmoneloze si colobaciloze.
Profilaxie si combatere
Prevenirea bolii se bazeaza pe respectarea masurilor generale de profilaxie atat in fermele de crestere a pasarilor cat si in statiile de incubare. Se respecta normele de biosecuritate, de tehnologie si normele sanitar-veterinare, se vor respecta actiunile DDD – dezinfectie, desinsectie, deratizare.
In cazul diagnosticarii bolii se recomanda imbunatatiterea conditiilor de igiena si nutritie, depistarea factorilor remedianti, instituirea la pasarile sanatoase la pasarile bolnave un tratament cu antibiotice (eritromicina, oxitetraciclina), chimioterapice si vitamine.
Medic veterinar,
Dr.Galatanu Diana
