Turismul durabil in anul 2010 dezvolta ideea safisfacerii nevoilor turistilor actuali si a industriei turistice si, in acelasi timp, a protejarii mediului si a oportunitatilor pentru viitor.

Se are in vedere satisfacerea tuturor nevoilor economice, sociale, estetice etc., ale “actorilor” din turism, mentionandu-se integritatea culturala, ecologica, diversitatea biologica si toate sistemele ce sustin viata.

La nivel macroeconomic, conceptul de turism durabil nu a avut inca un impact major. A fost realizat un set de recomandari privind dezvoltarea turismului in zonele protejate. Conceptul de turism durabil a devenit la ora actuala mult mai popular la nivel microeconomic, prin oferirea alternativei turismului verde.

Ecoturismul ca forma de turism a aparut odata cu nevoia oamenilor de a se retrage in natura si de vizita si cunoaste zonele naturale care se bucura sau nu de un statut national sau international de protectie. Ecoturismul a fost definit astfel: “Ecoturismul inseamna calatoria de cele mai multe ori in tari in curs de dezvoltare spre zone naturale relativ nederanjate pentru studiu, relaxare sau asistenta voluntara (voluntariat) care are in vedere insusi flora, fauna, formele geologice si ecosistemele dintr-o zona precum si oamenii care traiesc in imprejurimi, nevoile lor, cultura si relatia lor cu pamantul.” (Swanson)

O data cu dezvoltarea ecoturismului pe plan mondial a aparut si recunoasterea beneficiilor acestei forme de turism ca “mecanism” optim de valorificare a resurselor turistice sau peisagistice. Aceste caracteristici ale ecoturismului au reprezentat motivul pentru care Natiunile Unite au declarat anul 2002 “Anul International al Ecoturismului”. Atentia de care se bucura aceasta forma de turism din partea Natiunilor Unite pleaca de la recunoasterea potentialului ecoturismului ca un instrument de dezvoltare durabila care poate duce la realizarea celor 3 obiective importante ale Conventiei de la Rio, si anume: conservarea diversitatii biologice si ecologice; promovarea utilizarii durabile a biodiversitatii prin generarea de venituri, locuri de munca si oportunitati de afaceri in ecoturism; distribuirea echitabila a beneficiilor rezultate din ecoturism catre populatia si comunitatile locale.

In 1991, FNNPE (Federatia Parcurilor Nationale si Naturale din Europa) a format un Grup de Lucru care sa examineze turismul durabil in relatie cu zonele protejate din Europa. Scopul infiintarii acestui grup a fost acela de a elabora linii directoare pentru dezvoltarea unui turism durabil in si in jurul zonelor protejate si recomandari de masuri si actiuni pentru organizatii internationale, guverne nationale, sectorul turistic si managerii zonelor protejate. FNNPE a trecut recent in revista turismul in si in jurul ariilor protejate si a concluzionat ca turismul si conservarea pot fi deseori compatibile, reciproc avantajoase, dar numai daca este practicat intr-un mod durabil in ariile potrivite. 

Guvernele nationale ar trebui sa implice administratorii ariilor protejate si industria turismului in dezvoltarea si implementarea planurilor pentru turismul durabil. Acestea ar trebui sa fie parte din strategiile nationale de dezvoltare durabila si ar trebui incluse in planurile individuale de management ale ariilor protejate.

Masurile de care trebuie sa beneficieze ariile protejate includ:

a) transformarea dezvoltarii existente nondurabile in forme mai durabile;

b) stabilirea standardelor durabile pentru noile dezvoltari, in special în mediile sensibile;

c) desemnarea unor zone pentru diferite grade de turism bazate pe capacitatea portanta a ariilor protejate, incluzand sanctuare si zone linistite, ca zone potrivite pentru diferite niveluri de folosinta turistica si de dezvoltare;

d) reducerea poluarii si decongestionarea traficului de vacanta;

e) evitarea turismului si a recreerii excesive in ariile protejate;

f) asigurarea ca din turism beneficiaza si comunitatile locale;

g) asigurarea de ajutoare si resurse pentru aplicarea din timp a planurilor;

h) pregatirea managerilor ariilor protejate in turismul durabil.

Totodata ar trebui sa se revizuiasca si, daca este nevoie, sa se imbunatateasca legislatia referitoare la turism, si in special:

a) sa dea managerilor ariilor protejate puterea de a controla dezvoltarea turismului;

b) sa ceara evaluarea completa din punct de vedere ecologic a propunerilor care privesc ariile protejate;

c) sa conlucreze cu industria turismului si sa ceara ca pagubele ecologice create de turismul din trecut sa fie reparate si sa se adopte tehnici manageriale pentru a face viitoarea utilizare durabila.

Ar trebui sa se incurajeze schemele de pionierat in turismul durabil, de exemplu prin: imprumuturi, subventii sau taxe de concesiune pentru fermieri si comunitatile locale pentru infiintarea de mici intreprinderi care sa foloseasca ariile protejate intr-un mod adecvat; proiecte administrative, pentru a arata abordarea inovatoare a turismului, adecvate economiilor locale; folosirea fondurilor europene si a celor nationale pentru turism, pentru a incuraja turismul durabil in Romania.

In incheiere trebuie spus ca FNNPE a definit turismul durabil astfel: „Turismul Durabil reprezinta toate formele de dezvoltari turistice, management si activitati turistice care mentin integritatea ecologica, sociala si economica si bunastarea resurselor naturale si culturale”.