Caprele se pot intretine atat in sistem extensiv, cat si in sistem intensiv, alegerea unuia dintre cele doua sisteme fiind conditionata de rasa, conditii de hranire, intretinere si de obiectivele urmarite.
In cadrul sistemului extensiv, caprele isi procura singure necesarul de hrana pentru existenta si productie. De obicei, in perioada pasunatului, raman in preajma gospodariilor pentru muls, dupa care sunt introduse in diferite izlazuri.
In timpul iernii sunt intretinute de catre crescatori pentru diferite pasuni sau gradini, cu exceptia zilelelor cu zapada prea mare sau friguroase, cand li se distribuie cantitati mici de coceni de porumb, vreji de fasole, eventual frunzare, uneori fan si aproape deloc nutreturi concentrate.
Exploatarea intensiva insa obliga aplicarea sistemului de intretinere in adapost sau combinat, la pasune si adapost, ceea ce presupune asigurarea unor conditii imbunatatite de hranire, ingrijire si adapostire. In cadrul acestui sistem, in unele tari crescatoare, exploatarea caprinelor este rentabila numai daca efectivul matca este de cel putin 50 capete, iar productia de lapte/capra de minimum 600 kg in circa 300 zile de lactatie. In timpul verii, caprele se hranesc la adapost, cu masa verde cultivata, in special leguminoase, cosita si palita sau direct de pe pasuni, iar iarna cu amestec cat mai diferit de furaje de buna calitate. In cazul introducerii sistemului de stabulatie permanenta (cu program de plimbare), se poate folosi, in afara de masa verde si amestecul format din 70% grosiere, 20% radacinoase si 10% concentrate.
Adaposturile sunt folosite pentru vreme friguroasa, vanturi, ploi, capra fiind un animal sensibil la factorii de mediu. Adaposturile trebuie sa fie suficient de spatioase, luminoase, uscate, calduroase, fara curenti. De obicei, in gospodariile personale se improvizeaza adaposturi simple si ieftine. In ferme, unde se cresc efective mari, se construiesc adaposturi speciale, care sa se preteze la mecanizarea lucrarilor de pregatire si distribuire a furajelor, de evacuare a gunoiului, alaptare si muls.
Pentru a asigura o temperatura de circa 8-12°C in timpul iernii, adapostorile sunt prevazute cu tavane podea din material care se poate spala usor, curata si dezinfecta. Spatiul necesar pentru o capra este de 1,8-2,0m², iar volumul de aer necesar este de 10m³ si coeficientul de luminozitate de 1/20. Ferestrele se fixeaza la o inaltime de circa 1,7m de pardoseala, iar jgheaburile-gratare de-a lungul peretilor sau pe ambele parti ale aleii centrale de serviciu. Pentru evitarea accidentelor si o mai buna hranire si ingrijire, caprele se lasa libere in numar de 5-6 capete intr-o boxa, sau se tin legate si despartite intre ele prin stanoage; fiecare boxa este prevazuta cu jgheab-gratar pentru hranire si unul pentru adapare. Tapii se intretin in boxe separate cat mai departe de capre, aproape tot timpul anului.
Atat adapostul, cat si caprele trebuie sa fie supuse zilnic unei curatenii cat mai complete, pentru reducerea si indepartarea mirosului lor hircinic dat de amestecul de urina si transpiratie.
Ameliorarea caprinelor
Selectia si ameliorarea caprelor in tara noastra nu a constituit, pana in jurul anului 1980, un obiectiv definit in mod clar. Consecinta acestei situatii este exprimata de variabilitatea foarte mare a efectivului sub aspectul dezvoltarii corporale, a conformatiei si a nivelului productiei de lapte. In ultimii ani, odata cu importanta sporita ce se atribuie speciei caprine, problemele de ameliorare se pun cu mai multa fermitate. Se impune elaborarea unui program de ameliorare, in special pentru rasele locale, rasa Alba de Banat si capra Carpatina, pornind de la particularitatile de productie si precocitatea celor doua rase. Pentru aceasta este nevoie sa se efectueze lucrarile tehnice preliminare ca: individualizare, introducerea evidentei zootehnice, incepand cu datele de monta si fatare, evolutia greutatii corporale, aprecieri de exterior si conformatie si controlul individual al productiei de lapte.
Ca principalele criterii de selectie, pot fi considerate: productia de lapte, ascociata cu controlul calitativ, prin determinarea continutului de grasime si proteina; greutatea corporala la varsta de 7-8 luni, ca un indiciu al precocitatii; viteza de muls, exprimata prin cantitatea de lapte obtinuta in unitatea de timp, precum si indicii conformatiei uterului, a prezentei tesutului glandular; performanta reproductiei exprimata prin precocitate sexuala, respectiv varsta primei monte si prolificitate; cantitatea si calitatea pufului (lungime, finete etc).
In cazul caprinelor, avand in vedere ca principalul criteriu de selectie il reprezinta productia de lapte, cea mai operativa metoda de selectie este cea bazata pe performante proprii. Deci, elaborarea unui program de ameliorare pentru caprine se impune, in primul rand, pornind de la considerentul economic, respectiv contributia pe care aceasta specie o poate aduce la asigurarea pietei cu produse alimentare (lapte, carne) si tehnice (piei, par, puf), la care se adauga calitatea deosebita si pretul redus de obtinerea al acestora.
Medic veterinar
Dr. Galatanu Diana Monica
