Lana, invelisul pilos al oilor, este constituita din fibre cu proprietati textile deosebite. In imbracamintea piloasa a oilor, pe langa lana, exista si parul de pe fata si membre denumit ”jar”, fara proprietati textile. Fibrele de lana incep sa se formeze din a opta saptamana a vietii intrauterine, in statul dermic a lui Malpighi si pana la sfarsitul gestatiei corpul fatului este acoperit cu lana. Procesul de formare al foliculilor pilosi la miei continua pana la varsta de 3-6 luni. Cu cat numarul de foliculi este mai mare, desimea lanii va fi mai mare si implicit productia obtinuta va fi mai mare.
Desimea foliculilor este determinata genetic, fiind diferita de la rasa la rasa, dar in acelasi timp este influentata si de conditiile de mediu, indeosebi in stadiul vietii intrauterine si in perioada de alaptare. Foliculii pilosi sunt de doua feluri: primari si secundari si sunt dispusi in grupe; fiecare grupa este constituita din 3 foliculi primari si un numar diferit de foliculi secundari. Numarul de foliculi primari variaza putin de la o rasa la alta; foliculii secundari sunt insa in numar foarte mare la oile cu lana fina, fapt ce conditioneaza desimea acesteia.
In ceea ce priveste structura fibrei de lana, ea este formata din bulbul pilos, radacina si tija. Inmultirea celulelor din bulb asigura cresterea fibrei. Radacina este partea fibrei cuprinsa in grosimea pielii intre bulb si tija. Tija care este fibra propriu-zisa, prezinta urmatoarele anexe: papila fibrei, foliculul pilos, glandele sebacee si sudoripare si fibre musculare. Papila fibrei este formata din vase sanguine, fibre conjunctive si nervoase si constituie organul de nutritie al fibrei; foliculul pilos inconjoara radacina fibrei si este format din celule epiteliale dispuse sub forma de tub; glandele sebacee, in numar de 2-3 la fiecare fibra, produc sebumul care, la suprafata pielii, se amesteca cu secretia glandelor sudoripare si formeaza ”usucul”, care protejeaza fibra de lana. Fibrele musculare joaca un rol in expulzarea sebumului.
Tija fibrei de lana prezinta urmatoarele trei straturi, de la exterior la interior: cuticular, cortical si medular. Stratul cuticular inveleste la exterior fibra de lana. La fibrele groase, celulele cuticulare sunt cheratinizate si dispuse pe un singur strat ca niste solzi si inconjoara fibra de jur-imprejur; in cazul fibrelor fine o singura celula cuticulara inconjoara fibra de jur-imprejur. Stratul cortical este format din celule fusiforme cheratinizate, dispuse in lungul fibrei. Acestea conditioneaza, prin compozitia si structura lor, rezistenta fibrei. Intre celulele stratului cortical raman spatii care determina higroscopicitatea lanii. Tot in aceste celule se depun si granule de pigment la oile cu lana colorata. Stratul medular se intalneste la lana groasa si apare ca un canal de-a lungul fibrei. Fibrele subtiri, fine nu au strat medular, deci ele au numai primele doua straturi.
In compozitia chimica a lanei, substanta principala este cheratina, substanta proteica, cornoasa, care contine 18 aminoacizi, cei mai bine reprezentati find cei care contin sulf. Insusirile fibrei de lana care detemina valoarea ei pentru industria textila, sunt: finetea, lungimea, ondulatia, rezistenta, extensibilitatea, luciul si matasozitatea. Finetea, data de diametrul tranversal al fibrei, este o insusire de baza ce conditioneaza valoarea lanurilor pentru industria textila. Acesta insusire este influentata de: rasa, individ, varsta, sex, hrana, stare de sanatate etc.
Finetea data de diametrul transversal al lanei si este o insusire de baza ce conditioneaza valoarea lanurilor pentru industria textila. Aceasta insusire este influentata de: rasa, individ, sex, hrana, stare de sanatate. In practica, exista doua sisteme de clasificare a lanii dupa finete: sistemull alfabetic si sistemul Bradford. Determinarea finetii lanii se poate face fie macroscopic, fie microscopic, prin masurarea diametrului fibrelor la microscop sau la un aparat special ”lanametru”.
Lungimea este o insusire importanta de care se tine seama in mod deosebit in industria textila. Deosebim o lungime relativa, care este lungimea fibrelor, asa cum se gasesc ele intr-o suvita, fara ca ondulatiile sa fie intinse, si o lungime absoluta, care reprezinta lungimea fibrelor intinse pana la disparitia ondulatiilor. Lungimea relativa se determina prin masurarea inaltimii suvitelor cu o rigla gradata la mijlocul spetei, iar cea absoluta cu diferite aparate. In functie de lungime, lana se clasifica in: lana de postav (sub 6,35cm lungime); lana de pieptene (de peste 6,35 cm lungime), iar lana de peste 14 cm este groasa si se foloseste pentru confectionarea covoarelor.
In functie de finete si lungime, lanurile se impart in: lanuri de tip Merinos, lanuri de tip Crossbreed si lanuri pentru covoare. Ondulatiile sunt imprimate de forma foliculilor pilosi. Ele influenteaza unele insusiri ale confectiilor, existand o legatura stransa intre finete si numarul de ondulatii pe cm liniar.
De asemenea rezistenta lanii conditioneaza durabilitatea tesaturilor, fie o rezistenta la tractiune sau torsiune. Rezistenta la tractiune se apreciaza prin forta de tractiune exprimata in kg necesara pentru ruperea unui fir de 1mm/2, aceasta conditioneaza rezistenta relativa; rezistenta absoluta se masoara prin forta de tractiune exprimata in grame. Rezistenta fibrelor este mult influentata de alimentatie si de starea de sanatate a animalelor. In plus, elasticitatea este insusirea lanii de a reveni la forma initiala, dupa ce forta care a actionat asupra ei inceteaza. Apoi luciul este produs de froma si felul de dispunere a celulelor din stratul cuticular, care reflecta mai mult sau mai putin lumina. El este diferit in functie de rasa, de conditiile de intretinere si de sanatatea animalelor. Printre rasele care produc lana cu luciu mai pronutat sunt: Cheviot, Lincoln si Merinosul australian.
La apreciera lanei, in ansamblu, urmarim: uniformitatea, desimea, higroscopicitatea, culoarea, usucul si randamentul la spalare. Uniformitatea se refera atat la finete cat si la lungimea firelor pe diferite regiuni corporale. Cand diferentele de finete si lungime intre lana recoltata de pe spata si fesa sunt foarte mici, lana este considerata uniforma, fiind foarte apreciata.
Desimea este determinata de numarul de foliculi pe unitatea de suprafata si influenteaza in cel mai mare grad cantitatea de lana obtinuta de la fiecare oaie. Este influentata de rasa, crestere, etc. Culoarea este o insusire importanta pentru industrie, care prefera mai mult lana alba.
Higroscopicitatea este insusirea lanei de a absorbi vapori de apa si se datoreste vacuolelor existente in stratul cortical. Usucul format din secretia glandelor sebacee si sudoripare, formeaza un strat protector de-a lungul fibrei, protejand, in acelasi timp, si pielea oilor de intemperii. Cantitatea de usuc este infuentata de rasa, sex, varsta, clima, conditii de intretinere. Cantitatea usucului se apreciaza dupa culoare; se considera de calitate superioara usucul de culoare alb-galbuie. Randamentul la spalare in procente dintre cantitatea de lana spalata si cantitatea de lana bruta, nespalata. In sfarsit putem vorbi si de defectele lanii, adica abateri de la starea normala, anumite defecte care produc serioase neajunsuri in procesul de prelucrare. Aceste neajunsuri sunt determinate de factori externi, de ingrijirea si intretinerea necorespunzatoarea cum ar fi: lana murdara cu impuritati, lana oilor flamanzite, bolnave de raie sau factori genetici.
Dr. Galatanu Diana-Monica
